Împăratul privește nedumerit înspre armata extrem de numeroasă a Parției. Tare ciudat: toate rapoartele iscoadelor apreciau hoarda dușmană la cel mult jumătate. Și acum, uită-te la ei, sînt…
–Cîtă frunză, cîtă iarbă! urlă cineva dintre auxiliarii săi daci, tulburîndu-i gîndurile.
Cine să fi fost? Traian nu este un filosof împresurat de dubii, precum Marcus Aurelius. El este un om de acțiune și știe: sigur e Gerula. Să vină, deci, Gerula!
–Da, bos, cu ce te-ajut? întrebă Gerula îndatoritor.
–Tu zici „bos“* pe englezește sau pe latinește? întrebă suspicios Traian.
–Noi de la Rîm ne tragem, deci zic pe românește, că noi latină nu prea…
–Și pe românește ce înseamnă?
–Nu știu, bos, trebuie să mă uit în dicționar…
–Păi, uită-te!
–Mă uit degeaba, că nu înțeleg mai nimic. Sînt 70% analfabet funcțional!
–Și de ce o spui cu mîndrie? întrebă Traian 100% nedumerit.
–Păi, n-am ajuns încă la 90%, deci e bine, îi explică doct dacul.
–Așa, revenind, zise Traian, temîndu-se că primul său atac din ziua aia urma să fie unul vascular, ce te-a apucat să urli locuri comune înspre inamic?
–De ce le-aș urla despre Mamaia și Valea Prahovei, nu e și-așa plin de gherțoi pe-acolo? Ăștia crezi că mai lipseau?
–Locuri comune, adică platitudini, banalități… Fix ce ziceai: „Cîtă frunză, cîtă iarbă“.
–Aia nu era loc comun.
–Da’ ce?
–Un mod simplu de a identifica șaorma mea între șaormele tovarășilor mei: în funcție de cantitatea molară de frunză și iarbă…
–De aia și-au dublat parții numărul peste noapte, pentru că ați comandat voi șaorma, păcătoșilor??? exclamă Traian.
–Bos, nu e frumos să arunci vina așa, aiurea, pe oameni. Nu e vina nimănui. S-a comandat șaorma, aia e, se mai întîmplă.
–Bine, s-a comandat. Nu era mai simplu să te duci să-ți citești numele pe etichetă?
–Bos, oi fi io 70% analfabet funcțional pe română, da’ pe partă să știi că dau randament maxim!
–Hai s-o luăm altfel, atunci. De ce naiba n-ați comandat și voi altceva… ceva mai tradițional?…
–Și cine crezi, băi, că știe să facă sarmale în pustietatea asta?
–Tradițional latin, zise Traian printre dinți. Pizza, zzărane!
–Siguuuur, să ne-o livreze niște legiuni romane și apoi să fim nevoiți să ne batem cu alea! Și cică noi sîntem ăia proști din Europa, zise Gerula înspre ai săi.
–Cum să se bată, mă, omu’ lu’ Zamolxis, legiunile cu noi? Nu sîntem toți frați de arme?
–Frate, frate, da’ tu n-ai vrea să-l iei la bătaie pe ăla care ți-a comandat pizza și ți-a dat țeapă în loc să-ți plătească?
–Cum, voiai să-i dai țeapă la livrare?
–Păi, dacă n-avem încă Internet și nici cvadrigi din Germania pe care le-a condus o bătrînică pînă la iarmaroc și-napoi, țepuim și noi cum putem. Sîntem asupriți de vremi, Măria Ta!
„Parcă văd că se duce dracului Imperiul acum, că i-am primit și pe ăștia în el!“, se gîndi cu groază Traian. Încercă totuși să-și alunge impresia apocaliptică despre cei mai viteji și mai drepți dintre traci, deci vă dați seama cum erau și tracii ăia, și schimbă iar subiectul discuției:
–Ziceai mai devreme că poți să identifici o șaorma după cantitatea molară.
–Îhî.
–Ai putea să-mi explici procedura mai pe larg?
–A, păi e foarte simplu: bagi șaorma în gură și ce ajunge pe molari, aia e.
–Și dacă ajunge pe alți dinți? Nu influențează rezultatul final?
–Care dinți, bos, că io-s din Vaslui?
* bos (lat.) – bou sau, ca să nu jignim pe nimeni, persoană non-umană de gen masculin de tip vacă.
