Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

John Weak: Mai mult nu înseamnă mai bun

Zoom John Weak: Mai mult nu înseamnă mai bun

Da, dacă n-ai apucat nici măcar să dai evaluarea națională, John Wick 3 este cel mai genial film de la Chuck Norris încoace, mai ales că nici nu știi cine e Chuck Norris. Probabil un soi de Bulă al americanilor, că e subiect de bancuri.

Fără poza de debut, făcută la microsecundă, e greu de zis cine începe prima, povestea sau bătaia. Fiind atletică, dacă nu chiar subțirică de-a binelea, povestea se pierde în spatele perdelei de pumni, picioare și fum, fiind gata să te întrebi, de mai multe ori, de ce nu învață gealații ăia să înjure ca niște oameni civilizați și insistă să se pocească.

Cine a văzut episoadele precedente e lămurit în bună măsură: John Wick este un robot ucigaș, mai atletic decît Robocop și mai letal decît Terminator, urmărit de o conspirație mondială de țigani pentru piesele sale originale, foarte probabil Mercedes sau BMW. Filmul nu precizează, iar cinefilii rasați vor aprecia misterul care învelește povestea. E drept, s-ar putea să mă înșel și Wick să fie doar un asasin priceput, deși ideea pare forțată. Keanu Reeves e un actor talentat, dar am dubii că ar fi capabil să joace un om. Aici, cel puțin, toată pasiunea artei sale stă în croșeu.

Și, da, cyborg-ul pune pasiune în ce face pe ecran, din primele minute și pînă aproape de final, de-a lungul unui șir fără sfîrșit de victime. Cascadorii și coregrafii și-au făcut treaba, iar protagonistul face balet rusesc pe și printre cadavrele pe care le lasă în urmă așa cum lăsau Hänsel și Gretel firimituri de pîine în drumul lor spre casa Babei Yaga. Spectacolul vizual e frumos, nu zic nu, dar după un sfert de oră devine plictisitor de repetitiv, iar violența, frumoasă în ciuda limitării imagistice, se arată a fi gratuită și de multe ori lipsită de sens.

Pur și simplu fascinați de lacul lebedelor mortale pe care l-au pregătit minuțios, realizatorii au uitat să-i dea și un birjar care să-l mîne pe android în luptă. Un motiv. O cauză. Niște ceva. Pentru o bună bucată de vreme ai crede că instinctul de conservare e destul. Și ar fi. Din păcate, scenariul insistă să fie profund tocmai într-un film de bătaie și, practic, îi explică spectatorului că Terminator insistă să rămînă viu pentru că vrea să-și amintească de nevasta moartă. Păi, de ce nu mori și tu, să fii împreună cu ea?

Norocoșii care nu se împiedică însă de asemenea mofturi vor fi fericiți să vadă cum robotul Wick împușcă în cap un om pentru a 4.828-a oară, cum rupe în karăți un adversar pentru a 3.753-a oară și cum, în general, este ratat de 15.894 de gloanțe și de 53.224 de lovituri de cuțit. Dacă simpla înșiruire de cifre v-a provocat un căscat discret, atunci mergeți la cinema direct cu perna. Obsedat doar să împingă personajul spre noua scenă de cotonogeală, fără să construiască o punte solidă între ele, filmul uită să respire și ajunge să fie sufocat de acțiune. Regizorii cu fler știu să-și lase spațiu, să facă loc unei minime intrigi, să sublinieze umanitatea personajului, să dea ocazia spectatorilor să le pese și să trăiască lupta cu sufletul la gură pentru că, după ce te-ai apropiat de eroul poveștii, miza devine alta. În John Wick 3, singura miză pare să fie de a ține ocupat spectatorul cu bătaie, destul cît să nu observe că deznodămîntul a fost lăsat pentru un film care va fi anunțat ulterior.

Dacă vi se pare că asta e destul, atunci vizionare plăcută!

John Wick: Chapter 3 – Parabellum. R: Chad Stahelski. Cu: Keanu Reeves, Halle Berry, Ian McShane.

1 comentariu

  1. #1

    ce i cu catelul de pe poster, merita drumu si beletu la cinemascop?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]