Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lăsați copiii să vină la minge!

Zoom Lăsați copiii să vină la minge!

Cînd îmi aduc aminte de blocul nașterii mele, de tactica Naționalei, cea bazată pe posesie și limpede ca cristalul, de acoperișul imobilului părintesc, unde suia tata să lege un cablu de antenă, doar-doar om prinde bulgarii, și crăpau vecinii de rîs uitîndu-se la dînsul, parcă simt și acum o bucurie…

Am zis să-l parafrazăm aproximativ, dintr-o memorie tot aproximativă, pe Ion Creangă. A scris o capodoperă, Amintiri din copilărie, la fel cum și noi – decrețeii care băteam mingea pe maidanele patriei socialiste și ne pricopseam cu puricii de pe ecranul televizoarelor alb-negru – mai revizităm nostalgic meciuri vechi de-ale echipelor românești, adunate sub titlul Amintiri din mingicărie. Căci ce ne păsa nouă, copii nebuni, pe vremea aceea? Ne uitam, care cum reușeam, la campionatele mondiale din Argentina ’78, Spania ’82 sau Mexic ’86, acolo unde ai noștri lipseau. Au tot lipsit, din ’70 pînă-n ’90. La fel cum cum lipsesc ai noștri de peste două decenii, din ’98 și pînă azi… Azi, luni, înaintea meciului cu Norvegia, ne gîndim și mai abitir la vremurile frumoase și dureroase ale puerilității noastre fotbaliste. Copii fiind, stadioane cutreieram. Am apucat să-l vedem la treabă chiar pe magicul Dobrin, ca să nu mai pomenim de magnificul Balaci și de atîția mari fotbaliști care știau să lege mai multe pase deștepte împreună. Iar pe oasele, tendoanele și ligamentele lor încrucișate s-a înălțat, mîndră, în libertate, așa-botezata Generație de Aur, cu viitorul rege Gică în frunte. Și tot noi, copii săraci și sceptici ai pletei hippioate, ne-am lipit de gașca asta frumoasă. Cu toate ale lor, băieții ăștia par încă tipi de treabă. Îi mai credităm – cu șanse, că bani mai găsesc ei.

De ce am încercat acest succint exercițiu stilistic și de memorie? Explicăm, e simplu, la mintea adulților. Am pornit de la Ion Creangă, cu ale lui amintiri din copilărie, doar pentru că azi, la mijloc de octombrie, e ziua copiilor. Pe la 30.000 în tribune. Asta înseamnă peste jumătate din întreaga populație a Insulelor Feroe. E foarte bine. I-am adus, da’ ce facem cu ei mai departe, adică, vorba românului, what next?

Pe bune, e irelevant că stabilim un record – cel mai numeros public Under 14 la un meci disputat, conform vorbei noastre de lemn, “cu tribunele goale”. Am mai stabilit noi și alte recorduri demne de Guinness Book – cu cel mai mare cîrnat, cea mai mare horă, cel mai mare brad de Crăciun ș.a.m.d. Și cu asta ce-am făcut? Ne e și teamă. La cîtă faimă negativă ne-am (auto)făcut în Europa, ni-i să nu descopere unii că ai noștri copii sînt ca anumiți jucători africani – i-am declarat ca fiind sub 14 ani, da’ ei au mustață, barbă, sînt însurați și pregătesc al doilea botez. Glumim, firește.

Mai serios, în schimb, este ce vor înțelege copiii după meci din vorbele celor mai mari, însoțitorii. “Ce învățături ați tras voi, dragi copii, după cele 70 de minute slabe din Feroe?” “Am învățat, domnule însoțitor, că eu, Ionel, Costel, Gigel și toți ceilalți trebuie să cooperăm, să jucăm cu mingea pe jos și mai ales să fim o echipă, dar nu doar 20 de minute, ci tot meciul.” “Și de ce credeți voi, dragi copii, că sînteți doar voi, copiii, pe acest superb stadion?” “Sîntem doar noi aici, domnule însoțitor, pentru că niște oameni răi și fără minte au comis niște fapte urîte și echipa națională plătește pentru ei, dar noi nu vom face așa ceva cînd vom crește mari, muie acestor nenorociți!”

Am imaginat aceste posibile teme de discuție între adult și copil folosind deliberat vorbele din vremea școlii noastre, de pe vremea cînd l-am prins și pe unicul Pele jucînd la Cosmos New York. Trecut-au anii… Azi, desigur, e altceva. Ceva, totuși, nu se schimbă. Rămîne mereu aceeași provocare și belea. Ce anume îi transmite însoțitorul sau antrenorul copilului de pe stadion? Iată o temă perenă, un proiect pe termen foarte mediu și foarte lung. Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite