Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Legenda lui Robin Hood nu a murit, deși mirosul ar spune altceva

Zoom Legenda lui Robin Hood nu a murit, deși mirosul ar spune altceva

Robin of Loxley este un nobil tînăr, îndrăgostit, idealist, care pleacă să lupte în Irak, pardon, în cruciadă, pentru că șeriful din Nottingham i-a trimis un ordin de încorporare în armată. Și îl vedem pe Robin cum merge cu arcul încordat, alături de frații lui de arme, toți în tunici de camuflaj, toți cu atitudine de pușcași americani, de te și miri că nici măcar unul nu mestecă gumă. Dar, vai, păgînii le-au întins o cursă și trag în ei cu arbalete de asalt automate. Războiul urban continuă. Robine, dă-le semnal celor din afară să vină cu artileria grea și să umple cadrul de bolovani care explodează!

M-am întrebat de multe ori de-a lungul acestui film, care ar trebui omorît cu o lopată în spatele hambarului și lăsat acolo să putrezească pentru că nici măcar pămîntul nu suportă orice – și vorbim de chestia aia în care jumătate dintre români își sapă budele din fundul curții – de cîte ori, exact, a fost scăpat în cap producătorul cînd era mic. Socoteala mea, bazată pe numărul de ocazii în care încercam să-mi tai venele cu un nacho mai ascuțit, este de minimum 30 de ori, plus/minus o duzină de palme cavalerești după ceafă. Cavalerești, adică date cu mănușa de oțel.

Acest scenariu nu trebuia să existe. Dacă ar fi fost scris, el trebuia ars și cenușa trebuia amestecată cu apă sfințită și abia apoi pusă într-un robot pe care NASA îl trimitea într-o gaură neagră, undeva într-o altă galaxie.

Șuvoaiele de prostie naturală, combinată cu idioțenie ideologică, curg din fiecare secundă de cadru și din fiecare silabă de dialog. Dacă, de regulă, m-aș plînge că un film nu e verosimil, acum pot spune doar că ăsta este incredibil de retardat.

Pe axa răului este un punct de la care, odată depășit, orice film prost devine bun în mod ironic. Spectatorii au respect pentru această excelență a incompetenței. Robin Hood se oprește cu precizie atomică înainte de acel punct. Nu poți să bagi nimic între film și delimitator, deși nevoia de a băga devine din ce în ce mai presantă pe măsură ce filmul involuează pe ecran.

Hollywood-ul suferă grav de obsesia lui “trebuie să fie dark, gritty și relevant pentru societatea de acum”. Șeriful din Nottingham e îmbrăcat și evoluează în decoruri care numai că nu urlă a nazism stilizat. Robin Hood are glugă pe cap și bandană pe față asemeni dobitocilor autodeclarați antifa în State, deși habar n-au ce e fascismul. Important e să fie anti. Lupta arhicunoscută dintre bine și rău devine o bălmăjeală borșită de “liderii militari sînt răi, nobilii sînt răi, popii sînt răi, numai poporul sărac e bun”. Dacă mai trăia, probabil că Lenin era cu ambele mîini în nădragi și gemea revoluționar.

Robin Hood nu știe să nuanțeze. Nu pare nici pe departe efortul de a spune o poveste, ci manifestul delirant al unui idiot util. Scenariul pute a propagandă proastă și a lipsă de idei, suplinită de scene de acțiune în cel mai bun caz mediocre, dar în general rizibile. Dacă e ceva ce l-a omorît din start e încrîncenarea asta ideologică. Și rezultatul e asemeni oricărui regim bazat pe stîngism extrem: tragedie profundă izvorîtă dintr-o tîmpenie și mai profundă.

Mă feresc, de regulă, să dau spoiler-e, dar în filmul ăsta aș da cu bîta plină de cuie, deci n-are sens reținerea: marele twist surprinzător al poveștii este: “Șeriful ia toți banii din Nottingham ca să-i plătească pe arabi să îi bată pe cruciați pentru ca el să fie șeriful cel mai puternic din Anglia”. Să comentez ar fi de prisos.

Robin Hood. R.: Otto Bathurst. Cu: Taron Egerton, Jamie Foxx.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Două nimerick-uri

    22 ianuarie 2019

    *** N-ați lăsat în urma voastră temple, nici hrisoave grele cu peceți, ci-n closetul gării, cu exemple, v-ați întins doar mucii pe pereți. Peste veacuri oamenii de știință or să […]

  • Cîtă putere are Puterea?

    22 ianuarie 2019

    Puterea politică e făcută din legi, instituții și bani, la care se adaugă spiritul de toleranță al societății. După cum merg treburile la noi, puterea politică pare să aibă două […]

  • Șah și table cu Justiția

    22 ianuarie 2019

    Acum aproape două decenii, pe culoarele tribunalelor umblau diverși domni și doamne cu rochii negre lungi, trăgând cu urechea la greii Baroului București, în încercarea de a mai prinde câte […]

  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

romania100