Uff, urîtă mai e munca! Dacă era bună, o luau boierii… Știți și voi cum e cînd te întorci din vacanță. E ca și cum ai fi urmărit zile-n șir niște meciuri de Cupe Europene și, zbang, revii în țărîna grea a prozei din Liga 1, pe tăpșanele campionatului băștinaș. E o diferență ca de la Liverpool – Paris St. Germain la Sepsi OSK – FC Voluntari, chiar dacă Firmino al nostru a tranșat partida cu franțujii în minutul 90 + 3, la fel cum au egalat și boanghenii, în prelungiri (1-1), echipa coordonată de renumitul primar Pandele. Pe bune, înțelegeți, nu-i tocmai simplu. După o perioadă de dulce frengo-mengo, revenirea pe solul Ligii 1 poate fi traumatizantă. Exclus așa ceva! Noi iubim Liga 1. Este, pînă la urmă, Liga noastră, unica, singura pe care o avem.
Și tocmai d-aia, iubindu-ne atît de mult fotbalul românesc, facem/repetăm niște constatări, ca turiști întorși din vacanță. Am și obosit să tot tocăm, ca babele surde: hibele din fotbal nu-s altele decît cele din România, în general. Infrastructură, Sănătate, Educație – repetă de un milion de ori această rugăciune și, moșule, vei vedea că, poate, într-o bună zi, vom ajunge iarăși în grupele Champions League. Stadioane și centre de pregătire ca la carte, medicație și pregătire fizică ochei, centre de copii și juniori, pe merit, fără golăneli – hai, că n-o fi atît de mare șmecherie… Așa zicem noi, ca simpli turiști, întorși de pe litoral.
Abia veniți de la plajă, am mai aflat că l-au dat afară și pe Bratu, de la Dinamo. Sincer, ni se cam rupe. E treaba lor, a dinamoviștilor. Da’ ne gîndim și așa, totuși, în termeni mai generali. Am reiterat, ziserăm, obsesia noastră: cu infrastructura, sănătatea, educația… Băi, da’ chiar o fi țărișoara tocmai așa, ca la Dinamo? Adicătelea, poți să schimbi una-două antrenorul, să-ți arunci partenerul din echipajul de Miliție? Un plan atît de bine construit nu stă-n picioare nici măcar pe durata unui tur de campionat?
Altă constatare, la revenire: nici măcar băieții de la Dinamo nu mai construiesc, nu-i duce mintea, niște proiecte pe termen mediu, hai, nu chiar lung. Trăim de pe o zi pe alta, că așa-i mai bine. Precaritate, că-i mai bună decît toate! Ne vom descurca noi cumva, sigur! Hai România!
