Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Muiștilor!

Zoom Muiștilor!

Am citit cu sete, foame și nevoie cărțile lui Lucian Boia. Nu le-am învățat pe dinafară, nu voi cita din ele. Dar simțeam, cumva, lipsa unor eseuri critice pe marginea miturilor românismului atoatecunoscător.

Să ne înțelegem: n-am crescut cu istorici precum Boia. Fac parte din generațiile cărora istoria le-a fost vârâtă pe gât cu pumnul lui Sergiu Nicolaescu. Că n-am acceptat-o, e altceva. Dar eu cu asta am crescut. Așa cum generațiile de azi cresc hrănite de un altfel de propagandă. Cei care o pot distinge și o refuză vor fi mințile libere ale anilor ce vin. Ceilalți, ca de obicei, vor fi masă de manevră și, la nevoie, carne de tun.

Acum trei ani,

Lucian Boia a fost în Tulcea. Să conferință. Eram certat cu organizatorii evenimentului (parte dintre ei), căci așa se întâmplă în orașele mici. Ne certăm între noi, ca chiorii. Dar am cumpărat bilete la eveniment și, show-offing, am oferit două dintre ele unor tineri. Nu cred că am avut vreo convenție prealabilă, dar a ieșit ceva mișto. Victor Moruzov, elev de liceu încă, la momentul ăla, astăzi critic de film premiat de UCIN, a șters puțin pe jos cu domnul Boia. A făcut-o elegant, superior și documentat. Dacă eram Lucian Boia și mă forfeca în halul ăsta un puști de 17-18 ani, un an nu mai ieșeam din casă.

Textul lui Victor se termină, amar, așa: „E trist când te implici în cultură doar de dragul câștigului material. Când investighezi atât cât trebuie, nici o pagină în plus. Când ajungi să produci chiar tu pagini infructuoase, de suprafață, mimând o pojghiță de cultură. Nu neg vastele cunoștințe ale domnului Lucian Boia. Observ însă că e infinit mai ușor să primești decât să împărtășești altuia, mai ales când la final nu obții nici un beneficiu substanțial. Și atunci, celălalt, tu, ascultătorul, rămâi cu imaginea deformată (sau, în sfârșit, cristalizată) a intelectualului fariseic, pragmatic, care, în momentul autografului, te întreabă din vârful buzelor: Pot să trec doar semnătura, da? Sigur că puteți. Mai aveți încă multă cerneală de consumat, dar, cred eu, din ce în ce mai puțini ascultători amăgiți în numele Marii Culturi“.

O observație

de reporter încercat, deși nu, la vremea aia Victor nu era așa ceva și sper că nici n-o să ajungă.

Cerneala, chiar dacă nu e scumpă, nu-i ajungea megastarului decât pentru semnături. 40 de lei biletul, 20 de lei pentru elevi și studenți. Dar nu, bani de cerneală nu erau.

Probabil, Securitatea plătea mai bine. Pentru că, timp de 16 ani, Lucian Boia a avut suficientă cerneală pentru a umple foi și foi cu delațiuni către Securitate.

„Ce era să fac?

Nu cred că ar fi fost o idee bună să refuz“, spune Lucian Boia despre momentul racolării sale ca turnător.

Pe bune? Nu ar fi fost o idee bună? Și după aia scriem best-seller-uri despre de ce e România altfel? Nu, serios, tataie…

De unde ne mai alimentăm noi, ăștia, încă în viață, cu moralitate? Câtă vreme îl mai puteți ține în geam pe Șora, pentru a-i păpa pensia și pentru a posta pe FB în numele lui?

Sunteți bine,

băi? Sunteți bine?

Vă simțiți împliniți?

Ne-ați fluturat ani întregi ștergarul moralității deasupra capului când, de fapt, erați cel mai puțin calificați să faceți asta.

Domnule Boia, luați-o  e asta, de exemplu, venind de la un om care chiar muncește, din greu, pentru tot ce are. Un om realmente bun, cu care eu nu mă înțeleg mereu, dar pe care îl respect. „Florin Vlad: În 1987, student în anul III fiind, profesorul îndrumător de an m-a chemat în biroul său, m-a servit cu coniac (!), mi-a explicat cât de important e să ne apărăm țara de străini (aveam colegi străini în căminul în care locuiam) și mi-a propus să devin informator al Securității. Cred că m-au luat toate transpirațiile, m-am căcat pe mine de frică, dar am refuzat, am spus că îmi pare rău, dar nu pot să fac asta. Mi-a mulțumit, și-a cerut scuze și am încheiat discuția. N-am mai abordat niciodată acest subiect, nu am simțit să am vreo urmare neplăcută referitor la cele întâmplate. Securitatea, ca și comunismul de altfel, își trăgea seva din frica noastră. Nu spun că puteai să refuzi și să nu pățești nimic, spun doar că în cazul meu așa s-a întâmplat, nu am pățit nimic. Pentru mine, informatorii Securității erau și sunt cei mai de jos oameni, indiferent de numele pe care-l poartă, Lucian Boia în cazul de față.“

Suntem,

și îmi pare rău să o spun, o țară ale cărei elite caută cel mai proeminent prohab pentru a se repezi cu gura larg deschisă spre el.

Dacă, vreodată, cineva, într-un moment de rătăcire, mă mai numește intelectual, răspunsul meu e simplu: Mama domniei-tale este femeie de moravuri ușoare!

Muiștilor!

Ridicați-vă, dracului, din genunchi și ștergeți-vă la bot!

Muiștilor…

Citeşte mai multe despre:

7 comentarii

  1. #1

    Un articol care te invioreaza mai mult decat o inghetata cu vanilie,

  2. #2

    Excesele protocronismului au fost egalate, dupa mine cel putin, de excesele paradigmei moderniste promovata de domnul Boia. Un istoric care-i cu adevarat expert in domeniul lui de activitate ar trebui sa inteleaga ca o tara care nu face pace cu trecutul ei va avea un viitor subordonat, de tip post-colonial. Scrierile domnului Boia au propus pentru Romania un proiect similar cu proiectul presedintelui Iohannis, de tipul lucrul bine facut, ia-l de unde nu-i. PAH trebuie sa va spun c-ati fost foarte elegant cu domnul Boia in articolul dumneavoastra! Dl Boia, cum bine ati zis, a fost atras toata viata lui de prohabul stabuletilor pe care i-a cunoscut. Pe scurt, a avut vocatia prohabului. Paradoxul e ca vocatia asta il chinuie si la batranete, cand te asteptai s-o lase mai moale. Felicitari pentru un text care nu e atat de contondent pe cat e de manifesta vocatia prohabului la dl. Boia.

  3. #3

    Simplu.. si azi e atat de simplu sa ai coloana vertebrala. Si, totusi, atat de greu …

  4. #4

    Domnul Hillerin este mai mult decât răutăcios, este chiar rău intenționat cu acest articol! Nu pot să nu remarc cum în bula din poza folosită, făcând uz de ironie (ha, ha, ha, ce-am mai râs!…), i s-au atribuit distinsului autor cuvintele, citez: “Am făcut asta ca istoric.”. Este firesc și logic că din calitatea sa de istoric a colaborat cu Securitatea. Orice agricultor bun știe că dacă nu plantezi (și ai grijă de) legume primăvara, toamna nu ai ce culege și vei muri de foame. Prin urmare domnul Lucian Boia nu se face vinovat de nimic altceva decât de faptul că a fost și este un istoric bun gospodar. Nu a făcut altceva decât să planteze, din calitatea domniei sale de istoric (bun gospodar), semințele roadelor ce nu au întârziat să apară după 1990 și care i-au adus bunăstarea. Nu poți cunoaște cu adevărat dușmanul decât din interior, făcând parte din el. Ce-ați fi dorit, ca după “revoluție” un istoric de talia sa să moară de foame??!? Nu v-ar fi rușine să vă fie! De asemenea, cu aceeași ușurință, domnul Lucian Boia poate fi văzut și ca un antreprenor cu o viziune pe termen mediu spre foarte lung. Trăgând linie la toate mai sus menționate ar fi fost o pierdere incomensurabilă pentru România dispariția unui antreprenor istoric bun gospodar de asemenea calibru.
    Deci, nu pot decât să concluzionez că domnul Hillerin este un scârțan invidos pe succesul ilustrului om de cultură.
    #LucicăPaprică4thawin

    PS: Unui însemnat pe chip să nu-i dai crezare.

  5. #5

    Un articol corect. Din pacate.

  6. #6

    Un articol corect. Din pacate. Ar trebui adaugata lista muistilor, sa o repete toata lumea, sa fie zilnic aratati cu degetul.

  7. #7

    Hoopa, s-a prins in sfarist lumea ca anticomunismul este spaima de a fi prins ca ai fost prieten cu comunistii!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]