În studioul improvizat al Antenei 3 din Palatul Cotroceni se făceau ultimele pregătiri pentru începerea ediției cu totul și cu totul speciale a Sintezei zilei. Cel mai mult se lucra la machiaj, iar urletele care răzbăteau din zona cabinelor de machiaj trădau faptul că lucrurile nu sunt nici pe departe gata. Cel mai greu fusese machiajul pentru președintele interimar, Crin Antonescu. Dacă cititorii își mai aduc aminte, acesta trebuia machiat în Traian Băsescu. Nu era un machiaj complicat per se. Oricum foloseau o mască de cauciuc, copie fidelă a feței tiranului, mai adăugau în obraji roșeața specifică de după a doua, a treia sticlă de Chivas, foloseau lentile de contact telecomandate, care să miște unul dintre ochi în mod necontrolat și cam asta ar fi trebuit să fie totul. Dar– căci în orice astfel de demers trebuie să existe un „dar“ – problema apăruse la părul președintelui. Al celui suspendat de Parlament, din cauza părului președintelui interimar. Traian Băsescu era chel, acea chelie făloasă din creștetul capului pe care îl plesnea Barroso atunci când Băsescu se obrăznicea pe la întrunirile de la Bruxelles și pe care îl pupa Merkel imediat, ca să-i treacă supărarea. Căci se supăra președintele suspendat atunci când șeful Comisiei Europene îl altoia pe chelie. Se supăra și, după ce arunca pahare, ceșcuțe și carafe după ceilalți șefi de stat și membri ai CE, începea să scoată din geantă dosare cu afacerile lui José Manuel din domeniul energiei regenerabile, urlând: „Dai în chelia mea, coruptule? Impostorule! Dai în chelia mea? Păi, hai să le spunem noi europenilor cine ești, presidente! E bine să fii presidente, nu, presidente? Să fii șeful Comisiei Europene și să faci afaceri cu eoliene în țara…“. Atunci intervenea Merkel: „Lasă-l, Traiane, lasă-l! E băiat bun, nu te supăra pe el. Așa glumește el, mai rudimentar. Te roagă Angela să bagi dosarele alea la loc, pentru că nu ne ajută cu nimic. Industria germană, companiile nemțești care produc eolienele alea au nevoie de José Manuel și de firmele lui paravan. Te rog eu, lasă-l în pace, că nu vrei să rămână muncitorii germani fără comenzi…“. Însă Băsescu era greu de potolit când îi sărea țandăra: „Băi, Angela, da’ mai dă-l în pula mea de nesimțit! Ingratul dracului, nu se mai satură! Și lasă eolienele, în pula mea. Da’ sicriele alea zburătoare pe care m-ați obligat să le cumpăr de la el? Adică de ce să cumpăr eu F16 la mâna a treia, de la Barroso, când puteam să iau avioane noi, mult mai mișto, de unde voiau mușchii mei? Ia, plm, să scot eu înregistrările când se milogea de mine să cumpăr de la el, măcar să nu cumpăr de la greci. Futu-l în gură de grăsuț, da’ ce sunt eu? De ce să-mi dea cu palma pe chelie?“. În cele din urmă, Angela reușea să-l împace și dosarele și înregistrările rămâneau la locurile lor. Dar discuțiile erau reluate la fiecare întâlnire, pentru că Barroso nu putea să se abțină.
În fine, asta era chelia celebră care trebuia reprodusă cu fidelitate. Președintele interimar avea și el o pleată legendară, care îi cam încurca pe machiori. Pur și simplu, nu puteau să-i ascundă părul sub masca de cauciuc. Încercaseră totul. Îl dăduseră cu gel, cu fixativ, cu apă și zahăr, dar părul, mult mai rebel decât posesorul pletei, nu voia să stea sub chelia lui Băsescu cel de cauciuc. Acum, Crin Antonescu adormise, așa cum făcea mereu când nu mai putea să se concentreze, adică la fiecare 20-25 de minute. Disperați, cei de la machiaj își luaseră inima în dinți și aplicaseră soluția finală: îl tunseseră pe președintele interimar și îl răseseră în creștetul capului, ca să imite la perfecție chelia președintelui suspendat.
– Aaa, aaaați reușit? rosti Crin Antonescu, trezindu-se brusc.
– Da, domule președinte, am reușit.
– Băi, dar ce bine arată. Zici că sunt chiar chel. Ha-ha. Și sunteți atât de buni încât așa mă și simt, de parcă n-aș avea păr. Cum ați făcut magia asta?
– Am… Am folosit o vopsea specială din SUA, care se lipește pe cap și dă senzația asta plăcută de chelie naturală, fină.
– Foarte bine, foarte bine. Suntem gata de emisiune?
– Aproape.
– Aproape?
– Da, mai avem niște probleme cu domnul prim-ministru.
– Ei, na? Da’ ce probleme? Nu îi puteți face țâțele? Ha-ha-ha.
– Nu, domnule președinte, asta s-a rezolvat, chiar pe natural, că are și domnul Ponta potențial, de când nu mai face automobilism. Problema e că nu reușim să-l reglăm în zona șoldurilor. Știți că trebuie să-l facem Elena Udrea. Și, nu știu cum să spun, dar doamna Udrea nu are curul chiar atât de mare. S-ar putea să fim nevoiți să folosim și la domnia-sa aceeași soluție ca la dumneavoastră.
– Crineeee, domnule președinteeee! se auzi dintr-un alt colț al cabinei de machiaj urletul aproape neomenesc al lui Victor Ponta.
– Ce este, Victoreeee, domnule prim-ministru? răspunse Crin Antonescu zeflemitor.
– Crineee, să nu-i lași să-mi facă la cur ce ți-au făcut ție la păr! Ție îți mai crește, dar mie cum să-mi crească curul la loc?
– Păi, adică ce-mi crește mie? Ce crezi tu că mi-au făcut? Mi-au dat cu o vopsea specială din SUA.
– Băi, da’ bou mai ești! Nu ți-au dat cu nici o vopsea, au folosit fix…
Dar nu apucă să termine,că un băiat mai solid din dispozitivul de securitate îi arse una în moalele capului și îi lipi o bucată de duck-tape pe gură, ca să nu apuce să dezvăluie că președintele interimar fusese chelit de-adevăratelea.
– De ce i-ați dat una în cap? se interesă Antonescu.
– Aaa, ăsta e singurul inconvenient al vopselei ăleia. Se aplică mai bine dacă îi dai una în cap subiectului.
– Auci! Și mie mi-ați făcut la fel?
– Nu, nu, domnule președinte. La dumneavoastră n-a fost nevoie, că sunteți cooperant.
– Cinci, patru, trei… Intrăm în live în doi, unu, acuuuum!
– Bună seara, doamnelor și domnilor, bună seara, stimați telespectatori. În această seară transmit emsiunea dumneavoastră favorită dintr-un loc special. Suntem la Palatul Cotroceni, un loc în care, în ultimii opt ani, și-a avut sediul cel mai malefic personaj al istoriei noastre de după Revoluție. De aici, tiranul, dictatorul Traian Băsescu și-a făcut toate mendrele cu România. A umilit-o, a jignit-o, a condus-o așa cum conduce un căruțaș beat o căruță defectă. În această seară, într-un moment istoric, redăm Palatul Cotroceni poporului, redăm Palatul Cotroceni României. Dar, până când vă voi putea arăta surprizele pe care vi le-am pregătit, căci vor fi surprize epice, nucleare, vreau să vă spun că audiențele din ultima săptămână demonstrează foarte clar că nimeni nu-l mai vrea pe tiran. peste 35.000.000 de români s-au uitat în fiecare seară la Antena 3, iar pentru asta vă mulțumim.
Înainte să vi-i prezint pe invitații mei din această seară, vă anunț că suntem în legătură directă cu cel mai căutat om din România, inamicul numărul unu al tiranului Băsescu, eroul neînfricat al democrației, care a fugit din țară, a fugit de regimul dictatorial doar pentru a spune adevărul și a scoate țara din acest marasm. Bună seara, domnule Vasile Blaga, sunteți în direct.
De la capătul celălalt al transmisiei se auzea un sforăit răsunător și, în fundal, o voce ca un ecou: „Mon Douanier, treziți-vă! Mon Douanier, e domnul Gâdea de la Antena 3! Mon Douanier, sunteți în direct! Aaa, băga-mi-aș pula în ea de palnică…“
– Domnule Blaga? Domnule Blaga, măauziți? Sunteți în direct, iar o țară întreagă așteaptă să ne povestiți din atrocitățile, din ororile tiranului!
– Aaa, bună seara, domnule Gâdea, dumneavoastră, invitaților și telespectatorilor dumneavoastră, rosti, în cele din urmă, Blaga. Iar vocea lui semăna uluitor de tare cu cea a lui Mamadou. Poate din cauza distanței.
870 de vizualizări
