Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 24 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 24 –

Vasile Blaga dormea pe masa din bucătăria luxosului său adăpost de pe Langue de Barbarie. Mamadou nu se mai chinui să-l miște, știa că este extrem de greu din experiențele anterioare. Acum, căpitanul senegalez își turnase un pahar zdravăn de Pastis și-l bea gol. Când era îngândurat, mereu făcea așa: își punea un pahar cu Pastis și-l bea gol. Îl dădea peste cap, de-a dreptul. În al doilea pahar, care venea imediat după primul, punea două-trei cuburi de gheață. Și pe ăsta îl bea repede. De-abia la al treilea pahar, Mamadou punea jumătate Pastis și jumătate palincă, să-l poată savura pe îndelete. Trăgea de paharele 3, 4 și 5 o vreme, până la al șaselea, în care punea palincă și doar foarte puțin Pastis. Asta când nu avea absint. Acum era deja la al treilea pahar și începuse să se gândească.

Evident că era trist. Ajunsese să-l îndrăgească pe vameș și îl întristase mărturisirea acestuia că nu se putea abține de la ilegalități. Dar, până la urmă, nu era vina lui, a lui Vasile Blaga. În halul acesta îl adusese societatea. El avea, credea Mamadou, un fond bun, un suflet pur, dar fusese expus prea de mic unei societăți pervertite, perverse, corupte. Ce șansă a avut micul Vasile în fața acestei lumi? Nici una. A trebuit să se adapteze ca să supraviețuiască. Asta era clar. Iar instinctul de supraviețuire al vameșului era extrem de puternic. Se vedea în toată ființa lui, pe fiecare mușchi, în fiecare fibră a corpului cam buhăit, dar încă viguros. Urla supraviețuire din toți porii. Bun, greu de explicat de ce un om cu un astfel de instinct de supraviețuire ar risca totul îndrăgostindu-se de amanta dictatorialului președinte al țării sale, dar nebănuite sunt căile iubirii. Și nu înțelegea chestia aia cu Mariana a lui. De ce pomenise Blaga de Mariana a lui? De unde ar fi putut să o știe? Mariana era o persoană retrasă, discretă, nu prea ieșea în public, nu avea prieteni prea mulți, stătea mai mult cu familia… Așa se și cuvenea unei fecioare, unei femei ce-și juruise floarea purității logodnicului său, adică lui Mamadou. Probabil că, totuși, așa era. O confundase pe Mariana cu Maricica. Cine era Maricica? Cine știe ce curvă, cine știe ce boarfă penală căreia îi făcuse vreun iubit vilă și, pentru că ăla era plecat, ștoarfa își făcea de cap în lipsă. Câte din astea nu auzise și el… Bine că nu era Mariana lui, ci Maricica. Ducă-se, nu-l interesa.

Îl mai rodea ceva. Bine, era la al șaselea pahar, gândurile îi zburau cu viteză, cu foarte mare viteză. Îl nemulțumea faptul că Vasile Blaga nu credea în realizările oamenilor de știință senegalezi și nu credea că aceste minunății ale geneticii care erau Gecko-Senghor puteau salva omenirea. Atât de tare îl enerva gândul că oamenii de știință din Senegal nu se bucurau de recunoașterea internațională pe care o meritau, încât trânti cu putere cu pumnul în masă. Și se sperie. Sub pumnul lui tocmai se nimerise una dintre șopârlele pe care le proteja atât de mult. Nu mai avea cum să o salveze. O omorâse, o strivise cu puterea nervilor lui transmiși prin pumnul strâns bărbătește. Dar ceva mai putea face. O stoarse bine într-un pahar, puse o linguriță de zahăr brun și stoarse și jumătate de lime, așa cum îi spusese cercetătorul-șef că trebuie să facă, după care amestecă bine cu o linguriță din lemn de abanos și bău tot, dintr-o înghițitură. Brusc, îi dispăru orice urmă de beție, îi crescu acuitatea vizuală, începu să audă mult mai bine și se simți plin de energie și de idei.

Îi rămânea, totuși, trupul stors al Gecko-ului Senghor. Nu-i trebui mult să găsească soluția, căci era – nu? – plin de idei. Așa că deschise pumnii încleștați ai lui Vasile Blaga și plasă Gecko-ul în mâna dreaptă a acestuia, pe care, mai apoi, o duse aproape de gură și-l făcu pe vameș să muște șopârla de cap. Se dădu doi pași în spate, studie aranjamentul și se declară, în sinea lui, extrem de mulțumit. Mistificarea stătea în picioare, nu putea, acum, să găsească vreo hibă. A doua zi, când se va trezi, Blaga îi va rămâne și mai îndatorat, după ce îl va scăpa de scandalul provocat de uciderea acestui animăluț aproape sacru.

Cum puterile date de Gecko-ul Senghor păreau inepuizabile, Mamadou își deschise telefonul mobil, îl setă să sune ca apelant necunoscut și formă un număr din România.

Era târziu în București, dar asta n-o împiedică pe Elena Udrea să răspundă imediat:

– Alo?

– Draga mea Elena dragă, șopti cu o voce senzuală Mamadou.

– Vasileeee! Trăiești?

– Nu, draga mea, sunt mort. Te sun din mormânt.

– Vaaaai, Vasile, ai rămas la fel de glumeț. Dragul meu, dragul meu, credeam că mi te-au omorât.

– Nu mă pot ei omorî pe mine, draga mea dragă.

– Da, dar totuși, nu-ți recunoșteam vocea, Vasilele meu drag…

– Acum mi-o recunoști?

– Daaa, daaa.

– Bine, draga mea Elena dragă. Acum am să închid, ca să nu ne intercepteze ăștia. La revedere, draga mea…

– La revedere, Vasile, la revedere, te voi visa și în noaptea asta.

Mamadou închise, îi aruncă o privire triumfătoare lui Vasile Blaga și-și spuse, plin de energie: „Ia să mai scriu eu câteva zeci de pagini din memoriile alea. Dacă stau după mon Douanier, nu reușim să respectăm deadline-ul editurii!“.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]