Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Prietenii mei nu sunt, se pare, dintre cei care îşi iau abonament la telefonia mobilă pentru miile de sms-uri gratis pe care ar putea să mi le trimită. Ei sunt atât de zgârciţi încât preferă să folosim gratuit Twitter-ul sau e-mail-ul, dacă vor să comunicăm în linişte, atunci când stăm, eventual, faţă în faţă, la aceeaşi masă. Totuşi, am şi prieteni mai înstăriţi, cu dare de mână. Unul este de profesie bancă. De fiecare dată când vrea să mă amuze […]

E joi seară, iar în Sala Dalles (despre care presupun că nu-i zice Dallas din motive de copyright) are loc un seminar săptămînal de marketing.  Pe scenă e un pupitru plin cu cărţi de persuasiune, NLP şi alte vrăjeli de pseudopsihologie cum ar fi The Secret. Un domn mai bine-crescut, în sensul că are burtă, se plimbă printre rînduri şi împarte strîngeri de mînă ca un politician în campanie electorală. A învăţat din cărţile alea că ţinuta trebuie să inspire […]

Soacra lui Geoană a luat foc Adică a sunat fii-sa şi i-a spus că Mirciulică e out din partid. Şi madam Costea Margareta s-a pornit: „Lichele! Javre! Cum, dragă, ţiganul ăla de Ponta l-a dat afară pe Mititelu?“ şi turuia şi turuia de sub „Car cu boi de Grigorescu“. „Şi ce te faci cu Mititelu acum, dragă?“ Lui Geoană i se spune Mititelu. În familie. A-nchis. Apoi, a luat la rînd tot ce avea ’mneaei mai prietene în jur. Şi le-a vorbit. […]

Sîmbăta trecută am ajuns în cel mai ciudat bar întîlnit luna asta. Nu spun că n-avea o adresă fizică şi nu explic că singurul mod de-a ajunge acolo era să trec printr-o gaură din gardul Politehnicii. Nu, sîntem în România, aşa ceva e normal.  În schimb, încă nu înţeleg de ce, în baie, chiuveta era pusă la nivelul unui pisoar pentru copii, iar stimatul pisoar trona la nivelul unei chiuvete. Oare nu le confundă cumva drojdierii locului după primele sute […]

Am scris despre o babă de piaţă de cartier care, cînd am vrut busuioc de pus în sos cu roşii şi usturoi, m-a întrebat dacă e pentru sfinţirea casei; aflînd că nu, m-a refuzat. Am regăsit-o: aceeaşi broboadă, mirosea la fel!  Avea, în faţă, nişte ofilituri – puteau fi, în egală măsură, pătrunjel, alieni sau mărar. Avea şi busuioc. N-am vrut să gafez din nou, deci am întrebat-o: „Pentru sfinţit casa?“. Nu m-a recunoscut, dar mi-a răspuns: „Eee, buchete de […]

M-am dus la una dintre miile de reprezentanţe ale operatorului meu de telefonie, cu telefonul în mînă şi cu intenţia vădită de a face scandal. În caz că nu ştiaţi, atî­ta timp cît eşti sub contract, operatorul are voie să-ţi facă aproape orice, inclusiv să te sodomizeze brutal, să filmeze incidentul şi să-l distribuie pe Internet. Aşadar, voiam satisfacţie. Voiam să văd sîn­ge şi, mai presus de tot, voiam ca telefonul şi abonamentul meu de consumator naiv să funcţioneze la […]

Era aproape de miezul nopţii şi mă îndreptam spre casă mergînd pe o stradă întunecoasă din zona Tineretului. Brusc, apare în faţa mea o doamnă cerşetoare care îmi întinde un buchet cu flori învelite în celofan. În secunda doi bagă textul: „Am nevoie de bani de tren, domnu’, am ieşit din spital, trebuie să ajung acasă, la Rădăuţi, daţi-mi un bănuţ pe florile astea!“. Mă uit, studiez atent buchetul de garoafe jegărite şi îi dau doi lei. Îi ia, se […]

Reporter: Avem nevoie, pe criza asta, de două tîrguri de carte, „Bookfest“ şi „Gaudeamus“? Daniel Cristea-Enache: Cu cît sînt mai multe Tîrguri de carte profesionist făcute, cu atît mai bine. Suprafaţa de întîlnire între editorul de carte şi consumatorul de carte trebuie lărgită la maximum şi apoi speculată. Pentru că, din păcate, multe librării au dispărut de pe harta acestor întîlniri. De aceea avem nevoie şi de eBook-uri. Rep.: Dacă e tîrg, şi-aduce lumea aminte să mai şi citească sau numai […]

Reporter: Cum aţi aflat? Nicolae Drăgoi: Din mijloacele media. Rep.: Şi v-a sunat şi domnul Geoană? N.D.: M-a sunat, dar nu credeam că e posibil ce vrea dumnealui. Şi atunci a sunat la viceprimar şi dumnealui a făcut ceea ce părea imposibil. Rep.: Vă e frică de Geoană? N.D.: Eh, asta acum! Nu mi-e frică, dar o jenă am. Ştiţi, rîde lumea de dumnealui.  Rep.: S-a făcut de rîs? N.D.: Ce ştiu io, că nu stau la Bucureşti. Rep.: Sînteţi ţăran, […]

Urmăresc amuzat, armata de oameni în costume reflectorizante care se luptă cu frunzele moarte şi încerc să-mi dau seama cînd anume a hotărît omul că frunzele trebuie strînse. Pînă la urmă, omenirea a supravieţuit şi cînd nu era nimeni care să strîngă frunzele, în principal pentru că sînt biodegradabile.  Oare în Epoca de Piatră oamenii mergeau toamna prin junglă şi măturau frunzele ca să arate mai estetic, în caz că vine ursus speleus să-i halească? Oare maiaşii au pierit tocmai […]

Simţind probabil apropierea Moş Crăciunului, Mega Image a lansat o campanie în care, cumpărînd orice, acumulezi puncte convertibile în bijuterii. La fiecare sesiune de shopping în care mă aprovizionez cu brînză şi pîine, vînzătoarele îmi prezintă oferta de bijuterii şi mă ademenesc, iar eu le tot explic că „nu, mersi“. Sincer, aş vrea să le spun celor care au inventat campania asta: „Băi, geniilor, voi vă imaginaţi că există oameni care să cumpere bijuterii de la alimentară? Credeţi că e […]

M-am întîlnit recent cu nişte prieteni, proaspăt întorşi din Africa. Am vorbit de­spre mărunţişuri: SIDA, locuri bune de schi şi cum raliul Paris-Dakar are loc în America de Sud, după care oamenii au început să-mi povestească cît de mişto e România, pentru că poţi să tragi filme de pe net de 60 de ori mai repede decît în Senegal şi găseşti alcool la orice colţ de stradă.  Deşi ştiam că viaţa e compusă practic din alcool şi filme trase de […]

Prin cartierul meu vine, regulat, un cerşetor. E dus cu capul, dar prost nu-i. La început, făcea mici servicii, lua gunoiul, strîngea frunzele, aşa, că prima impresie contează. Acum apare doar cînd e frumos afară şi doar după căpătat.  Repet, nu e prost defel, a ajuns să cunoască oamenii şi să profite de slăbiciunile lor: prin vară m-a întîlnit în faţa casei şi m-a întrebat dacă am mai slăbit, că cică se observă. M-a felicitat şi mi-a urat să nu […]

Sînt în clădirea Guvernului.  Sînt în Sala de şedinţe a Guvernului. Uite chiar scaunele lui Boc, Igaş, Ialomiţianu, Sulfina, Udrea şi restul. E ziua de vineri. Nu e şedinţă de guvern, este CONACO. Consiliul Naţional pentru Competitivitate. Aş spune de Creaţie şi Coordonare. Pe scaunul lui Boc este Andreea Paul Vass. Dacă la Guvern e de-ajuns un Boc, la CONACO un Boc înseamnă Vass şi Schrotter. CONACO are două capete: unul guvernamental, Vass şi unul privat, Schrotter. Pic ca musca-n […]

Festivalul de Teatru a rulat zeci de spectacole şi un singur nume: Andrei Şerban. A fost festin Andrei Şerban. Andrei Şerban dirijînd viziuni în varii limbi ale Pămîntului. The End al Festivalului: Andrei Şerban într-o conferinţă despre Rol pe scenă şi-n viaţă. Rep.: Alungat în ’90-’91, revenit astăzi, făcînd practic Festivalul de Teatru. Vă trăieşte viaţa sau vă trăiţi viaţa? Andrei Şerban: Teatrul nu-i priveşte doar pe actori. Vrînd-nevrînd, cu toţii jucăm roluri şi în viaţă. Deseori am impresia că […]

E o modă: moda tîrgurilor ţărăneşti. Hrana industrializată, despre care ştim deja că va ucide omenirea, primeşte un sănătos pumn în bot. Rar vezi o piaţă, un muzeu, o parcare, un colţ de trotuar central unde să nu dai peste tarabele acestor naturişti urbani, colorate de basmale rustice sau cojoace miţoase. La Muzeul Ţăranului Român, în inima autorizată a agriculturii tradiţionale, unde eşti copleşit de sentimentul ţărănesc al fiinţei, trebuie să găseşti marfă prima-ntîi.  Aşa îţi spui, cînd porneşti într-acolo, […]

Ministrul de Externe. De ce nu, preşedinte al României. Azi, de la „ministrul Jacuzzi“ la „dragă Hillary“.   Reporter: Mai puteţi să vă uitaţi în oglindă? Teodor Baconschi: De ce n-aş putea? Nu sînt tocmai urît, şi nu ascund nici sluţeli interne ca Dorian Gray. Şi-apoi, trebuie să mă rad zilnic, deci n-am de ales. Rep.: La ce întrebări n-aveţi răspuns? T.B.: O să vă dezamăgesc oarecum. Credincios fiind, am răspuns la întrebările fundamentale privind viaţa, moartea, dreptatea. Îmi produc […]

Ştiţi tarabele alea cu chestii chipurile manufacturate care au împînzit zona BNR din centrul vechi al Bucureştiului? Să nu cumpăraţi nimic de la ele.  Nu de alta, dar riscaţi să observaţi peste zece minute că obiectul e stricat şi să aveţi parte de dialoguri halucinante: „N-aţi luat de la noi, noi nu vindem aşa ceva“, „Păi, şi aia ce e?“, „E, alea sînt cîteva, aşa“, „Vreau banii înapoi!“, „V-am făcut proba şi mergea“, „Deci recunoaşteţi că am luat de la […]

Vreau să mulţumesc, pe această cale, magazinului Cora din Sun Plaza, pentru înţelepciunea în afaceri, dar şi ideile inovatoare, pe care mi le-au împărtăşit zilele trecute.  Vreţi şi voi să ştiţi care-i cea mai simplă cale pentru a evita orice fel de reclamaţii, după ce sute de clienţi ţi-au stat la coadă ju­mătate de oră pentru că un mana­ger idiot a hotărît să ţină deschise doar o treime dintre cele 69 de case? Simplu, faceţi ca la ghişeul de reclamaţii […]

Vineri am ieşit greu dintr-o librărie: intrau vreo zece flăcăi înalţi, solizi, tunşi zero mai rafinat decît se tunde zero la noi şi îmbrăcaţi la fel; păreau străini, nu sectanţi, şi am prins că, pe ecusoane, scria „Pompiers sans Frontières“.  Pînă au isprăvit ei să se scuze prin gesturi, am auzit o voce de tanti, ca polistirenul expandat scuipat şi frecat pe geam: „Mentnan isi vu puve voar“. Tan-nannn! Deci pompierii francofoni fac, la noi, cultură, în loc să meargă […]

Editoriale