Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La şapte ore de condus de Bucureşti se află cea mai verde dintre insulele greceşti, Thassos, un loc unde românii cu Passat, cu iPhone şi cu rate la bancă în franci elveţieni vin să mănînce gyros şi să asculte hiturile lui Costi Ioniţă. Insula e plină de istorie, de pini, de cicade şi de ţărani din Dolj care poartă ochelari cu oglindă, tricouri rulate pe burtă şi înfulecă pe stradă tot ceea ce le-ar putea ţine de foa­me pînă la […]

Săptămâna trecută am asistat, fără să vreau, la câteva momente dintr-un concert Bosquito. Live, evident, deşi mi-am dat seama rapid că şi playback-ul are avantajele lui.  Am căutat repede pe aifon, ca să aflu că solistul fără voce care rage la publicul din Tulcea se numeşte Radu Almăşan şi ar trebui să aibă cam 30 de anişori. Deşi se poartă şi ar vrea să arate ca Val Kilmer în Doors, băiatul a ratat deja cu trei ani intrarea în Club […]

Locuiesc pe o stradă de aproximativ 900 de metri. La un capăt se află o catedrală şi o episcopie, la capătul celălalt se ridică mândră o biserică cu ceas. Pe strada cu pricina sunt cam zece blocuri a câte 40 de apartamente, deci mai am în jur de 1.200 de vecini mai mult sau mai puţin apropiaţi.  Dar nu există nici măcar un singur tomberon care să ne deservească. Oare dacă pentru golirea sufletului pot apela la vreo 10-15 popi, […]

Merg la chioşcul de presă săptămînal, miercuri, să iau print-ul, pentru colecţie, şi să mai răsfoiesc insert-uri; la plecare rostesc tradiţionalul „Vînzare bună!“ şi mi se răspunde, de fiecare dată, „La fel şi dumneavoastră!“. De ce? Nu vînd şi n-am vîndut niciodată nimic, nici cînd eram student (alţi colegi mai plasau săpunuri, deodorante sau bere rece). Oare am faţă de traficant, par suspect? Ar trebui să mă înregistrez cu mobilul, ca să-mi prind subconştientul în flagrant: poate că, atunci cînd […]

Joi, la staţia de metrou Izvor, accesul pe peron dinspre intrarea în parc era blocat de un grup masiv de adolescenţi în uniforme cenuşii, de camuflaj, cu eşarfe la gît şi rucsacuri la spinare: nişte scouts, cercetaşi britanici, care, probabil, tocmai vizitaseră Casa Poporului.  În momentul în care am trecut pe lîngă ei, unul dintre puşti îi spunea zîmbind colegului: Nice building, mate! Acum, ca să fiu sincer, nu ştiu exact dacă era ironic, la adresa monstruoasei clădiri, sau apreciativ, […]

Orice bărbat ştie că vine o zi cînd trebuie să-şi ia inima în dinţi şi să strige „Ajun­ge!“, după care să strivească şobolanii, gîndacii, hienele şi viperele care s-au adunat în jurul lui. Fără să ştiu, pentru mine această zi a fost lunea trecută cînd, ieşind buimac de la redacţie, în plin centru istoric al Bucureştiului, am călcat din greşeală pe un şobolan gras cît un VW Golf şi am fost foarte aproape să am o întîlnire tête-à-tête cu asfaltul. […]

Dacă îţi arunci ochi pe orice manual de Geografia României, la capitolul despre Carpaţii Meridionali găseşti, în mod inevitabil, o poză cu Sfinxul din Bucegi, adică piatra aia mare de la peste 2.000 de metri înălţime care, vorba vine, seamănă cu un cap de dac. Nu serios, s-a uitat cineva atent la Sfinx în ultimii ani? Numai a dac nu arată. Dacă te uiţi dintr-un anumit unghi în timp ce mijeşti ochii, s-ar putea să-l vezi pe Michael Jackson în­tr-o […]

Dat afară de la Naţională. Fiindcă a băut. A băut. Asta e, a băut. Reporter: Nu vi se pare că legumele şi fructele au crescut ca preţ? Adrian Mutu: Nu ştiu.  Rep.: Nu mergeţi în piaţă? A.M.: Nu merg. Rep.: Dar cînd mîncaţi nu vi se pare că plătiţi o notă prea mare la legume? A.M.: Nu mă uit la bani.  Rep.: Criza vă afectează, domnule Mutu? A.M.: Criza? Nu. De ce? Rep.: Italia e în cădere liberă. Ne aşteptăm […]

Reporter: Ai ceva împotriva unui Muzeu al Comunismului sau ceva împotriva lui Vladimir Tismăneanu? Alina Mungiu-Pippidi: Am ceva contra rentelor la stat în­tr-un an cînd închidem spitale în loc să le dotăm. Oricine are dreptul să facă un muzeu privat, de exemplu, dar la noi lumea are idei exclusiv pe banii statului, şi cînd statul are bani de un singur lucru, şi acela e alocat dinainte unei persoane, asta e o rentă.   E vorba dacă înţelegem lumea prin prisma Comitetului de […]

Pe vremuri, mare eminenţă cenuşie. Astăzi, dizgraţiat de Crin. Membru PNL în continuare.   Reporter:Ce facem, dom’ Relu, cu PNL-ul? R.F.:Ce să facem, domnule, ne batem cu păpuşarul. Mie mi se pare foarte amuzant cum ni se cîntă prohodul la fiecare apariţie caraghioasă a Puterii. Problema PD-ului este că în momentul în care eşti specialist în a arăta cu degetul la paiul altora, rişti să îţi iei o bîrnă peste ochi. Depinde de noi şi de români cît de mare e „moveul“ […]

  Fost sociolog. Fost consilier al lui Băsescu. Azi, ministrul Muncii şi al „metaforelor“ politice.   Reporter: Lăzăroiu să dă mare şi devine penibil. De ce? Sebastian Lăzăroiu:Cu ce să se dea mare? N-a făcut nimic. Totul i s-a întîmplat. Ce merit are el? Rep.: Lăzăroiu profet. De ce?   S.L.:Citiţi Molla Usfur. sînt un fatalist oriental, de aia. Rep.:Un cuvînt despre… Lăzăroiu. S.L.:Destin. Rep.: Despre Băsescu? S.L.: Tare. Rep.: Ponta? S.L.:Acnee. Rep.:Antonescu? S.L.:Treflă. Rep.: Dan Diaconescu? S.L.:Hazliu. Rep.: Albă-ca-Zăpada? S.L.:Regionalizare. Rep.: Omul […]

Îmi e destul de greu să intuiesc motivul, dar majoritatea controlorilor CFR pe care i-am văzut în ultima vreme scuipă foarte des. Ultima oară am călătorit într-un tren în care absolut toţi naşii îşi sugeau nasul, expectorau şi proiectau flegme de la înălţimea vagoanelor la interval de trei minute. Mă gîndesc că poate e o chestiune de boală profesională pentru care ar merita un spor, deşi ce boală profesională să aibă nişte oameni care călăresc vehicule purtate de curentul electric? […]

Un prieten muzician, cîntăreţ în local, mi-a povestit că la fiecare eveniment fericit la care prestează îşi dă seama repede de ebrietatea mesenilor. Testul e nostim şi de bun-simţ: tradiţionalul şlagăr românesc „Cine-i născut în luna x, hai sus, hai sus, hai sus! Să bea paharul pînă la fund!“ etc.  Îmi explica mie că, după strofa cu decembrie, se obişnuieşte „Cine-i născut la şapte luni“ etc., dar el nu se opreşte acolo, şi că, la o nuntă, unii s-au ridicat […]

Am auzit de la o prietenă a unui prieten a unui cunoscut o legendă absolut înfiorătoare. Cică, dacă călătoreşti cu avionul, sau măcar cu Wi*z-ul, şi pilotul aterizează sau decolează prea brusc, există riscul să-ţi explodeze capul din cauza presiunii.  Curios din fire, am întrebat-o pe respectiva duduie de unde a primit această informaţie de încredere, iar ea mi-a răspuns senin: „Cum de unde ştiu? Ştiu de la un prieten care a păţit asta pe pielea lui!“. Partea cu adevărat […]

Mi se pare curios că, după atîtea filme şi seriale italiene, mai există români care se hlizesc ca proştii cînd citesc cuvintele „pulire“ sau „pulito“ pe cutiile cu chestii de curăţat.  Eram într-un supermarket, la raionul cu produse pentru casă; erau şi două familii ieşite împreună la cumpărături: bărbaţii, nevestele şi copiii lor, frumos încîrduiţi. Capii, veniţi cu coşul plin de beri, aşteptau cucoanele, deci căscau gura la rafturi şi au văzut produsele italiene. Am crezut că, după ce rîd, […]

Sîmbătă seară, paşnicii locuitori ai teraselor din Centrul Vechi al Bucureştiului au avut parte în sfîrşit de ceea ce merită: un bărbat complet gol care alerga printre mese certîndu-se cu vocile din capul lui.  În mod curios, reacţiile au fost însă diferite. Dacă majoritatea doamnelor şi domnişoarelor şi-au ascuns privirea, chicotind discret la vederea părosului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre companionii lor de sex masculin care, din motive cunoscute doar de dînşii, s-au uitat minute în şir […]

Nu ştiu cum e în alte staţiuni balneo-climaterice aflate în paragină, dar la Băile Herculane serveala la mese e mai proas­­tă chiar şi decît în Bucureşti. Am început timid, cerînd o pizza cu pui, care s-a transformat în pizza cu salam şi o buruiană verde neidentificată.  Am con­ti­nuat cu o terasă care nu ser­vea la masă decît mici şi anumite tipuri de bere, restul fiind în regim de împinge-tava. Am te­r­minat apoteotic cu un res­tau­rant care a refuzat să-mi dea […]

Mi-am luat un gel de păr nou, pe care scrie că e „ultra strong“. Ca să mă convingă cît de ultra-strong e, are de­senată pe o parte o scară de la 1 la 5, cu 5 subliniat şi îngroşat, sugerînd astfel că mai există vreo 4 tipuri de gel de păr mai puţin „strong“ decît ăsta.  Problema e că nu e strong deloc. Dacă e să o luăm aşa, pe scara asta imaginară a durităţii gelului de păr, pînă şi […]

Minutul unu  Deta. Judeţ Timisoara. Mă aşez la Tabu, barul în care, luni, fiii primarului au tăiat echipa de oină a ţiganilor din localitate. Pînă să vină chelneriţa, o muscă criminală mă adulmecă. Pînă să alung musca, doi puţoi mă cerşesc sîngeros. Pînă să trag un şut puţoilor, doi fraţi români se ceartă pe un bilet de loterie. Pînă să mă amuz, musca mă muşcă, puţoii îmi iau zahărul de pe masă, iar chelneriţa tot nu vine.  Minutul al doilea  […]

  Fără fasoane de celebritate literară, deşi e, punctual la minut şi, în conversaţie, cu acel şarm al oamenilor inteligenţi, dar singuratici: Pascal Bruckner.   Rep:  Domnule Bruckner, Caţavencii e echivalentul din România al revistei Canard Enchaîné. Citiţi Le Canard? PB: O, da… Aceste ziare, cum e Le Canard, spun în Franţa ceea ce restul presei nu spune. Sînt ziare satirice şi,în acelaşi timp, ziare de informaţie… Tot aşa e şi ziarul dvs.? Rep: Caţavencii e puţin mai tînăr.. Scrieţi […]

Editoriale
Ultimele articole