Articole din categoria: Reportaj-Interviu

Matematician şi om de cultură, membru al Academiei Române, Solomon Marcus e înainte de toate un înţelept relaxat. Reporter: Dle profesor, aţi copiat vreodată la şcoală? Solomon Marcus: Nu am copiat niciodată, nici din cărţi sau caiete, nici de la vecini. Dar am comis o infracţiune care a fost asimilată cu actul copierii. La un extemporal, la chimie, terminasem de scris ceea ce trebuia, mă simţeam stăpîn pe chestiunea propusă, dar mai rămăseseră vreo zece minute pînă la expirarea timpului […]

Băsescu a ordonat. Ministrul a executat. Pardon, a semnat. Ministrul de la Cultură, Kelemen Hunor, a semnat prostituţia românească „Roşia Montană“. Reporter: Cînd se face un ungur roşu montan?  Kelemen Hunor: Minoritarul din interogare poate căpăta, şi el, o astfel de nuanţă chiar atunci cînd urcă muntele. Cu toate că soarele nu arde pe criterii etnice, din fericire! Dar dacă este s-o luăm aşa, ungurul nostru, ca tot omu’, se face mai întîi roşior de vede, mai apoi capătă o […]

Pe drumurile Bulgariei nu e nimeni. Soarele încinge asfaltul şi cărăbuşii uscaţi, apoi rumeneşte caroseria unui Jiguli ruginit şi abandonat. Pe panglica de bitum topit care frige la tălpi, umblă ţopăind guşterii şi aricii. Din cer te pîndesc hultanii, din crîngul ţepos de pe margine simţi privirea bursucului, a vulpii, a dihorului. Uneori chiar vezi această privire sticlind în ochii holbaţi ai animalului strivit pe carosabil. Ai zice că viaţa inteligentă stă ascunsă în maşinile cu număr de România, însă […]

  În week-end-ul trecut, după niște ani, am fost iar cu cortul în Vamă. S-a întîmplat Stufstock, festivalul ăla care, dacă mai știți, a început prin a salva Vama Veche și a sfîrșit reușind să devină doar un reper: înainte și după.  Înainte, Vama Veche era o stare de spirit pe care Stufstock a distrus-o aproape complet. Se stătea la cort sau la gazdă, se juca bridge la aproape toate (șase) mesele de la Stuf, se mîncau castraveți murați gratis, se ascultau albume […]

De curînd chiar mă întristasem, cu gîndul că din cauza calculatoarelor, a net-ului, a consolelor, copiii de azi nu mai cunosc jocurile adevărate, specifice vîrstei lor, că se va pierde meşteşugul trasului cu praştia şi că în clase nu se va mai auzi acel „Flîp!“ sec, scos de cocoloşul înmuiat în gură, cînd iese prin ţeava de la pix.  În week-end mi-a mai venit inima la loc: unul dintre suporterii care coborau pe strada mea, mohorîţi, de la stadion (scor […]

Am aflat că pe Dunăre, puţin mai jos de Tulcea, cam pe la Ceatal, acolo unde se desparte Sulina de Sf. Gheorghe, sînt raportate fenomene ciudate, asemănătoare cu cele din Triunghiul Bermudelor. Numai că de data aceasta nu este vorba de­spre avioane ori nave care dispar, ci despre porci care apar. De fapt, nu-i vede nimeni, îi miroase doar.  Dimineaţa pe răcoarea ceţii, ori după apus, cînd dau năvală ţînţarii, Dunărea, sălciile, peştii şi bărcile capătă brusc duhoare de urină […]

Săptămîna trecută, imediat după scumpirea biletelor, am avut onoarea  de a călători cu trenul pe bani mai mulţi, dar într-un vagon din ăla albastru, cu etaj, care avea uşi automate, aer condiţionat şi, culmea luxului, chiar o priză funcţională.  La care am conectat rapid laptop-ul şi m-am apucat să scriu textul ăsta laudativ. După un timp, răspunzînd chemării naturii, am intrat la WC. Ei, asta da automatizare: fără butoane sau mînere (de tras apa, de închis uşa) şi, în loc […]

Duminică noapte, în faţa redacţiei se desfăşura un spectacol extrem de apreciat de cei doi clienţi purii ai terasei de la Turabo Cafe. Pentru că la Tanacu era închis pe motiv de executare a pedepsei, un etnobotanist se auto-exorciza în mijlocul străzii, cerând ca cineva să-i cheme o Salvare.  Până la urmă a venit Salvarea, şoferul a râs în nasul celor ce-o chemaseră şi a plecat mai departe. La al doilea telefon la 911, operatoarea a răspuns înţepată că nu […]

Ani de zile am fost terorizat de zgomotul ţînţarilor în picaj care mi se reped spre jugulară. De cînd mi-am pus plasă de ţînţari, acum cîţiva ani, nu mai am nici o treabă. Ei bine, săptămîna trecută a intrat unul şi nu era de loc fraier. Mi-a supt probabil vreo două kile de sînge pînă să facă cunoştinţă cu ziarul în bucătărie. Dar nu de asta zic că nu era fraier. Mă tot întrebam pe unde a reuşit să intre […]

În ultima vreme trăiesc cu puternica senzaţie că tot mai multă lume mă întreabă tot mai multe lucruri. Cînd comand o chestie de mîncare primesc cinci întrebări bonus: „Vreţi cu din aia sau cu din aia?“. Nici un taximetrist nu mai demarează fără să mă întrebe pe unde să o ia şi fără să analizăm măcar trei variante în funcţje de trafic, lucrări şi alte sensuri, răzgîndindu-ne de mai multe ori pe parcursul călătoriei. De la şaormist la taximetrist, toată […]

Locuiesc într-o zonă cu multe saloane de masaj erotic. Nu mi-am dorit neapărat, aşa s-a nimerit. De fiecare dată cînd plec undeva cu maşina găsesc minimum 15 fluturaşi îndesaţi în garnitura de la geam, care mă invită la relaxare totală, singur sau alături de persoana iubită.  Odată, am lăsat-o parcată vreo două săptămîni, iar cînd m-am intors am găsit-o cu greu, în mijlocul unei piramide de fluturaşi. E concurenţă mare, se pare, între maseuzele erotice. Mă aştept oricînd ca data […]

Bulevardul Şincai Gheorghe. Bucureşti. Nopţi de încleştare diabolică.  Om şi drăcovenie. Uruie. Ra­ge. Muge. Duduie. Gîfîie. Turuie. Suduie. Calvar. Infern. Con­siliul Capitalei în frunte cu primarul Sorin Oprescu a hotărît asfaltarea bulevardului asfaltat şi acum doi ani. Patru nopţi se duc spre cinci-şase. Noaptea, doar noaptea stelele stau neclintite în oglinzile retrovizoare, în burtoasele sticle de pet. Oamenii cu ochi încercănaţi, şobolani în burţi, chiloţi şi papuci, stau cîrnaţi agăţaţi de balcoane. Se termină? Nu se termină? Ultima decopertare era marţi […]

Spune aşa: iar sînt ministru al Agriculturii, iar are ţara recolte bogate. În rest, ca om mănîncă ce-apucă, adică din frigider, seara, la hotel, răcituri. Reporter: Cum stăm, dom’ Tabără? Valeriu Tabără: Bine! Rep.: Ba nu. E belea! V.T.: Nu, e avantaj pentru România. Am intrat pe piaţa internaţională de anul trecut şi mulţi au dat recolte mici, e bine şi pentru piaţa noastră internă.  Rep.: Leguma noastră nu are marginile perfecte. V.T.: Nu-i adevărat! Să vă uitaţi ce oferă […]

Reporter: A doua zi după ce veţi veni la putere, veţi mări salariile şi pensiile la valoarea dinaintea tăierilor? Victor Ponta: Nu. Rep.: Nasol… V.P.: Dar sînt convins că o să le mărească deja Boc. Eu am încredere în Boc, sînt singurul om din România care mai are încredere în Boc. Rep.: Cum e să fiţi în coaliţie cu cel mai mare chiulangiu din Parlament? V.P.: Asta e povestea voastră. Nu-i deloc chiulangiu Crin şi se trezeşte înaintea mea dimineaţa. Pentru că […]

Am fost de curînd să vizitez nişte rubedenii, care s-au mutat într-un loc liniştit cu verdeaţă, şi am rămas surprins să văd la ce nivel de personalizare s-a ajuns în domeniul monumentelor funerare. Nu, nene, nu se mai poartă doar poze sepia şi gărduleţe.  Vecinul de peste drum, de exemplu, are o statuie în mărime naturala cu el stînd pe băncuţă şi citind o carte: „Aici şade …, i-a plăcut să citească“, probabil femeile sînt moarte după el. Puţin mai […]

La şapte ore de condus de Bucureşti se află cea mai verde dintre insulele greceşti, Thassos, un loc unde românii cu Passat, cu iPhone şi cu rate la bancă în franci elveţieni vin să mănînce gyros şi să asculte hiturile lui Costi Ioniţă. Insula e plină de istorie, de pini, de cicade şi de ţărani din Dolj care poartă ochelari cu oglindă, tricouri rulate pe burtă şi înfulecă pe stradă tot ceea ce le-ar putea ţine de foa­me pînă la […]

Săptămâna trecută am asistat, fără să vreau, la câteva momente dintr-un concert Bosquito. Live, evident, deşi mi-am dat seama rapid că şi playback-ul are avantajele lui.  Am căutat repede pe aifon, ca să aflu că solistul fără voce care rage la publicul din Tulcea se numeşte Radu Almăşan şi ar trebui să aibă cam 30 de anişori. Deşi se poartă şi ar vrea să arate ca Val Kilmer în Doors, băiatul a ratat deja cu trei ani intrarea în Club […]

Locuiesc pe o stradă de aproximativ 900 de metri. La un capăt se află o catedrală şi o episcopie, la capătul celălalt se ridică mândră o biserică cu ceas. Pe strada cu pricina sunt cam zece blocuri a câte 40 de apartamente, deci mai am în jur de 1.200 de vecini mai mult sau mai puţin apropiaţi.  Dar nu există nici măcar un singur tomberon care să ne deservească. Oare dacă pentru golirea sufletului pot apela la vreo 10-15 popi, […]

Merg la chioşcul de presă săptămînal, miercuri, să iau print-ul, pentru colecţie, şi să mai răsfoiesc insert-uri; la plecare rostesc tradiţionalul „Vînzare bună!“ şi mi se răspunde, de fiecare dată, „La fel şi dumneavoastră!“. De ce? Nu vînd şi n-am vîndut niciodată nimic, nici cînd eram student (alţi colegi mai plasau săpunuri, deodorante sau bere rece). Oare am faţă de traficant, par suspect? Ar trebui să mă înregistrez cu mobilul, ca să-mi prind subconştientul în flagrant: poate că, atunci cînd […]

Joi, la staţia de metrou Izvor, accesul pe peron dinspre intrarea în parc era blocat de un grup masiv de adolescenţi în uniforme cenuşii, de camuflaj, cu eşarfe la gît şi rucsacuri la spinare: nişte scouts, cercetaşi britanici, care, probabil, tocmai vizitaseră Casa Poporului.  În momentul în care am trecut pe lîngă ei, unul dintre puşti îi spunea zîmbind colegului: Nice building, mate! Acum, ca să fiu sincer, nu ştiu exact dacă era ironic, la adresa monstruoasei clădiri, sau apreciativ, […]