Articole din categoria: Reportaj-Interviu

22 august 2011. Ora 7 şi jumătate. Valea Plopilor, judeţ Giurgiu.  Apel la 112. În capul satului se deplasează un echipaj de urgenţă. Se furase un porc. Unui porc i se furase Crăciunul. Proprietarul, nea Manu Constantinescu, trecuse prin mai multe încercări, toate soldate cu NUP. Furat de porumbei, furat de iepuri, furat de pui de sub cloşcă, furat de pui de două luni, furat de vacă. Astăzi, îl arde cel mai tare. La 79 de ani, cu băbuţa lui, […]

Reporter: Cît de mult înseamnă destul? Cristi Borcea: Ce vreţi să spu­neţi cu asta? Rep.: Cîtă prosteală înseamnă destulă prosteală, în viziunea dumneavoastră? C.B.: Prosteală. Mie nu-mi place prosteala. Rep.: Trebuie să acceptaţi că nu toţi sîntem proşti. Aţi făcut circ. De ce? C.B.: Eu m-am căsătorit şi am vrut ca bucuria aceasta s-o arăt tuturor. Rep.: Dacă şi fata pe care v-aţi luat-o a vrut, atunci chiar că sînteţi doi maimuţoi şi lumea care s-a belit la nuntă nişte cretini. […]

E momentul să recunoaştem. Noi, bărbaţii din ţara asta, sîntem cam varză la sporturi de echipă. Avem indivizi, dar nu echipe. La fotbal, naţionala nu s-a mai calificat de mai bine de 12 ani la o Cupă Mondială şi cluburile de-abia mijesc capul prin Europa. La oină, sportul naţional, concurăm singuri, iar la handbal ne dau lecţii femeile. Contrar strigării de pe stadioane, n-avem echipă, n-avem valoare şi bonurile de mîncare ni le ia Boc în curînd. Poate că, dacă […]

Repet, nu-mi plac cîinii, dar toţi vecinii au măcar unul în curte. Cel mai tare din cartier e un ciobănesc caucazian, mare cît toţi ceilalţi luaţi împreună, şi înţelept: o singură dată l-am auzit lătrînd, de Revelion, cînd nişte idioţi au pocnit petarde. Mai sînt un rottweiler (stăpînii nu-i pun apă, iar animalul tîrîie toată noaptea castronul din metal), cîţiva dalmaţieni şi dogi mediocri.  Dar cel mai activ e un bichon maltez atît de mic, încît n-am reuşit niciodată să-l […]

Unul dintre ei a muncit vreo 50 de ani prin State şi ţine să arate asta, aducân­du-şi în patrie jeep-ul Grand Cherokee, cu număr de California. Ceilalţi doi se ţin, la rându-le, bine pentru cei 60-70 de ani pe care-i au. Trag de-o cafea la Turabo, peste drum de redacţie, aşteptând.  În sfârşit, apare un tânăr cu trei exemplare feminine realmente superbe. Moşilor le sclipesc ochii şi dau să se ridice, da’ nu-i lasă educaţia precară sau artrita. După juma’ […]

Că veni vorba despre localuri: mereu m-am întrebat de ce lipseşte din zona de meniu dedicată deserturilor un sortiment apreciat de toţi consumatorii, uşor de făcut, sănătos, dietetic şi cu posibilităţi de ornare care permit artiştilor să dea frîu liber talentului. Mă refer la colivă – sau, cum i se mai spune în popor, „Tort de mort“.  De ce se feresc toţi? Li se pare că nu dă bine în meniu? Ar putea figura, cu denumirea „La Colliva“, drept specialitate […]

Există o oră magică, dimineaţa, în programul oricărui fast-food multinaţional, cînd pe uşă, în loc de corporatişti grăbiţi, intră pensionari care nu se grăbesc deloc. Bunicuţe care vor să ştie ce provenienţă are puiul. Domni respectabili care nu ştiu ce e un McBurger cu bacon. Bătrînele care se întreabă dacă cheeseburger-ul e de post.  Aşa mi-a fost dat ca într-o dimineaţă să aştept 20 de minute după o domniţă de 70 de ani care voia să comande o îngheţată cu […]

M-am gîndit îndelung la această problemă şi cred că pot în sfîrşit să-i vînd doamnei Udrea, în schimbul unui preţ modic, secretul succesului în turism. Nu, nu e vorba de fashion, artă sau cultură. Nu e vorba nici măcar de şosele sau pensiuni. E vorba despre doi taximetrişti şi de pasiunea lor reciprocă: aceea de a se bate cu săbiile, ziua în amiaza mare, în centrul Capitale. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi grupul de turişti străini aflaţi într-un autobuz supraetajat […]

Duminică dimineaţă, un microbuz plin de pasageri transhuma cetăţeni din Deltă spre Bucureşti. Printre aceştia, un tânăr pompier care căra după el un ditamai racordul de fontă pentru furtunuri, pe motiv că are concurs pompieristic la Slobozia.  Atmosferă calmă, plăcută, drum lin. Când şoferul a oprit la Slobozia să se dea jos pompierul, am constatat toţi că acesta dormea printre nişte cutii de bere într-o baltă ce izvora din el însuşi. Aveau dreptate şi bătrânii care ne tot spuneau în […]

Sînt rebeli. Sînt liberi. Mişună. Rîmă. Foşgăie. Murdăresc. Fac bucăţi. Zeul e de negăsit. Se ascunde. E invizibil. Trăieşte cu spaima şi armata. Îşi aminteşte de trădători. Crede că se va răzbuna. Slugile povestesc despre ororile tiranului. Devin demne. Trăncăne. Vor iertare. Vor să fie invizibile, dar nu ca tiranul. Vor să fie libere ca rebelii. Cu toţii au personalitate. Sînt egali în făloşenie. Doar săracii însă sînt liberi. Stăpînesc. Soarele. Nisipul. Sărăcia. Strălucesc la fel astăzi ca hidoşeniile din […]

Matematician şi om de cultură, membru al Academiei Române, Solomon Marcus e înainte de toate un înţelept relaxat. Reporter: Dle profesor, aţi copiat vreodată la şcoală? Solomon Marcus: Nu am copiat niciodată, nici din cărţi sau caiete, nici de la vecini. Dar am comis o infracţiune care a fost asimilată cu actul copierii. La un extemporal, la chimie, terminasem de scris ceea ce trebuia, mă simţeam stăpîn pe chestiunea propusă, dar mai rămăseseră vreo zece minute pînă la expirarea timpului […]

Băsescu a ordonat. Ministrul a executat. Pardon, a semnat. Ministrul de la Cultură, Kelemen Hunor, a semnat prostituţia românească „Roşia Montană“. Reporter: Cînd se face un ungur roşu montan?  Kelemen Hunor: Minoritarul din interogare poate căpăta, şi el, o astfel de nuanţă chiar atunci cînd urcă muntele. Cu toate că soarele nu arde pe criterii etnice, din fericire! Dar dacă este s-o luăm aşa, ungurul nostru, ca tot omu’, se face mai întîi roşior de vede, mai apoi capătă o […]

Pe drumurile Bulgariei nu e nimeni. Soarele încinge asfaltul şi cărăbuşii uscaţi, apoi rumeneşte caroseria unui Jiguli ruginit şi abandonat. Pe panglica de bitum topit care frige la tălpi, umblă ţopăind guşterii şi aricii. Din cer te pîndesc hultanii, din crîngul ţepos de pe margine simţi privirea bursucului, a vulpii, a dihorului. Uneori chiar vezi această privire sticlind în ochii holbaţi ai animalului strivit pe carosabil. Ai zice că viaţa inteligentă stă ascunsă în maşinile cu număr de România, însă […]

  În week-end-ul trecut, după niște ani, am fost iar cu cortul în Vamă. S-a întîmplat Stufstock, festivalul ăla care, dacă mai știți, a început prin a salva Vama Veche și a sfîrșit reușind să devină doar un reper: înainte și după.  Înainte, Vama Veche era o stare de spirit pe care Stufstock a distrus-o aproape complet. Se stătea la cort sau la gazdă, se juca bridge la aproape toate (șase) mesele de la Stuf, se mîncau castraveți murați gratis, se ascultau albume […]

De curînd chiar mă întristasem, cu gîndul că din cauza calculatoarelor, a net-ului, a consolelor, copiii de azi nu mai cunosc jocurile adevărate, specifice vîrstei lor, că se va pierde meşteşugul trasului cu praştia şi că în clase nu se va mai auzi acel „Flîp!“ sec, scos de cocoloşul înmuiat în gură, cînd iese prin ţeava de la pix.  În week-end mi-a mai venit inima la loc: unul dintre suporterii care coborau pe strada mea, mohorîţi, de la stadion (scor […]

Am aflat că pe Dunăre, puţin mai jos de Tulcea, cam pe la Ceatal, acolo unde se desparte Sulina de Sf. Gheorghe, sînt raportate fenomene ciudate, asemănătoare cu cele din Triunghiul Bermudelor. Numai că de data aceasta nu este vorba de­spre avioane ori nave care dispar, ci despre porci care apar. De fapt, nu-i vede nimeni, îi miroase doar.  Dimineaţa pe răcoarea ceţii, ori după apus, cînd dau năvală ţînţarii, Dunărea, sălciile, peştii şi bărcile capătă brusc duhoare de urină […]

Săptămîna trecută, imediat după scumpirea biletelor, am avut onoarea  de a călători cu trenul pe bani mai mulţi, dar într-un vagon din ăla albastru, cu etaj, care avea uşi automate, aer condiţionat şi, culmea luxului, chiar o priză funcţională.  La care am conectat rapid laptop-ul şi m-am apucat să scriu textul ăsta laudativ. După un timp, răspunzînd chemării naturii, am intrat la WC. Ei, asta da automatizare: fără butoane sau mînere (de tras apa, de închis uşa) şi, în loc […]

Duminică noapte, în faţa redacţiei se desfăşura un spectacol extrem de apreciat de cei doi clienţi purii ai terasei de la Turabo Cafe. Pentru că la Tanacu era închis pe motiv de executare a pedepsei, un etnobotanist se auto-exorciza în mijlocul străzii, cerând ca cineva să-i cheme o Salvare.  Până la urmă a venit Salvarea, şoferul a râs în nasul celor ce-o chemaseră şi a plecat mai departe. La al doilea telefon la 911, operatoarea a răspuns înţepată că nu […]

Ani de zile am fost terorizat de zgomotul ţînţarilor în picaj care mi se reped spre jugulară. De cînd mi-am pus plasă de ţînţari, acum cîţiva ani, nu mai am nici o treabă. Ei bine, săptămîna trecută a intrat unul şi nu era de loc fraier. Mi-a supt probabil vreo două kile de sînge pînă să facă cunoştinţă cu ziarul în bucătărie. Dar nu de asta zic că nu era fraier. Mă tot întrebam pe unde a reuşit să intre […]

În ultima vreme trăiesc cu puternica senzaţie că tot mai multă lume mă întreabă tot mai multe lucruri. Cînd comand o chestie de mîncare primesc cinci întrebări bonus: „Vreţi cu din aia sau cu din aia?“. Nici un taximetrist nu mai demarează fără să mă întrebe pe unde să o ia şi fără să analizăm măcar trei variante în funcţje de trafic, lucrări şi alte sensuri, răzgîndindu-ne de mai multe ori pe parcursul călătoriei. De la şaormist la taximetrist, toată […]