Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sentimentul românesc al fotbalului

Zoom Sentimentul românesc al fotbalului

S-a întors lumea cu zgaibaracele în sus, maică! Așa freezing rain nu văzurăm de cînd ne știm. În consecință, ca să nu ne bulim tendoanele și meniscurile pe ghețuș, șezurăm mai mult în odaie, cum face țăranu’ iarna, la gura caloriferului și a televizorului. Finala de tenis de la Melbourne sau finala Campionatului Mondial de handbal masculin ni s-au părut niște non-evenimente, pentru noi – totuși, sînt departe de a întruchipa sportul adevărat, adică fotbalul. Așa că, tot zappînd, am avut o curiozitate: hai, dom’le, să vedem ce mai fac italienii, în Serie A, un campionat pe care-l vizităm mai rar. Am avut baftă, n-am avut ce regreta. Chievo-Fiorentina (3-4) și Atalanta-Roma (3-3) ni s-au părut niște meciuri pe cinste. Te și întrebi: cu atîtea goluri, unde a mai rămas, fratello, celebrul “lacăt italian”?

Da, aceasta e întrebarea. Pînă spre finalul secolului trecut, se construiseră niște stereotipuri stilistice. De exemplu, că Italia = Catenaccio sau că Anglia = Kick & Run. Între timp, grație unui interesant fenomen de corcire (metisare s-ar zice mai elegant, mamaie!), cioaca s-a schimbat. La italieni, cum povestirăm, nu mai e ca-n tradiționalul Scudetto de 0-0, 1-0, 1-1. Iar jucătorii din Premier League plimbă mingea de zici că-s Barcelona. Deloc întîmplător, repetăm, antrenorii echipelor din Big Six nu-s născuți pe Insulă. Libera circulație de antrenori și jucători a generat astfel de mutații. Asta, desigur, nu înseamnă că italienii n-ar avea în continuare școala jocului defensiv (cînd e să-i driblăm pe Bonucci sau Chiellini, deja ne speriem) sau că englezii n-ar alerga și lovi ca nebunii, pînă-n ultimul minut + prelungirile…

În aceste condiții, cu atîtea schimbări climaterice și stilistice, ne punem, deci, o întrebare veche de cînd modernitatea noastră atît de recentă: cine sîntem noi, românii, aici, d.p.d.v. fotbalistic vorbind? La ce model ne raportăm? Ca nordicii, englezii sau nemții nu sîntem – e clar. N-avem noi treabă cu ăștia, îi mai pîrlim uneori, mai ales pe englezi. “Noi sîntem latini!”, zicea unicul Gică Hagi, iar noi sîntem de acord cu dînsul. Din păcate, la periferia imperiilor, am asimilat în felul nostru, mai după ureche, bunele însușiri ce i-au propulsat către titluri pe verii de geantă latină: inspiratul cinism defensiv italienesc, rafinatul cartezianism tactic franțuzesc, combinația de frengo-mengo/tiki-taka și furia roja a spaniolilor. Le-am combinat pe toate cum ne-a convenit nouă.

“Specificul fotbalistic național” – da, tăticule, iată o temă importantă în discuție în această epocă a tuturor schimbărilor, de la climă la fotbal. Dacă ne întrebi (deși nu ne întrebi), noi zicem că succesele noastre, cîte au fost, s-au bazat pe un stil cumva consacrat: o apărare zdravănă și hotărîtă (ne-a învățat istoria să ne tot apărăm), un atac eficient (cînd ai ocazii, mai rare, le fructifici) și, mai ales, un joc de posesie, atunci cînd se poate, purtat de niște jucători care le au cu mingea. Am îndurat cu stoicism ofensiva adversarilor, i-am pîrlit și i-am mingicărit cînd ni s-a ivit ocazia. Dac-ar fi să ne comparăm cu alții, semănăm pe undeva cu portughezii.

Ci noi locului (de la 1 la 14) ne ținem, cum am fost așa rămînem, c-așa-i place lu’ românu’, că începe Liga Unu, de la munte la cîmpii, pe terenuri argintii. Stimați profesori, nu le luați mingea copiilor! Lăsați-i s-o bată pînă se transferă într-un campionat cu mai mulți bani! Cine sîntem noi, ce vrem de fapt de la fotbal? – iată, rămîne aceeași veche întrebare, mereu actuală. Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]