Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sentimentul românesc al fotbalului

Zoom Sentimentul românesc al fotbalului

S-a întors lumea cu zgaibaracele în sus, maică! Așa freezing rain nu văzurăm de cînd ne știm. În consecință, ca să nu ne bulim tendoanele și meniscurile pe ghețuș, șezurăm mai mult în odaie, cum face țăranu’ iarna, la gura caloriferului și a televizorului. Finala de tenis de la Melbourne sau finala Campionatului Mondial de handbal masculin ni s-au părut niște non-evenimente, pentru noi – totuși, sînt departe de a întruchipa sportul adevărat, adică fotbalul. Așa că, tot zappînd, am avut o curiozitate: hai, dom’le, să vedem ce mai fac italienii, în Serie A, un campionat pe care-l vizităm mai rar. Am avut baftă, n-am avut ce regreta. Chievo-Fiorentina (3-4) și Atalanta-Roma (3-3) ni s-au părut niște meciuri pe cinste. Te și întrebi: cu atîtea goluri, unde a mai rămas, fratello, celebrul “lacăt italian”?

Da, aceasta e întrebarea. Pînă spre finalul secolului trecut, se construiseră niște stereotipuri stilistice. De exemplu, că Italia = Catenaccio sau că Anglia = Kick & Run. Între timp, grație unui interesant fenomen de corcire (metisare s-ar zice mai elegant, mamaie!), cioaca s-a schimbat. La italieni, cum povestirăm, nu mai e ca-n tradiționalul Scudetto de 0-0, 1-0, 1-1. Iar jucătorii din Premier League plimbă mingea de zici că-s Barcelona. Deloc întîmplător, repetăm, antrenorii echipelor din Big Six nu-s născuți pe Insulă. Libera circulație de antrenori și jucători a generat astfel de mutații. Asta, desigur, nu înseamnă că italienii n-ar avea în continuare școala jocului defensiv (cînd e să-i driblăm pe Bonucci sau Chiellini, deja ne speriem) sau că englezii n-ar alerga și lovi ca nebunii, pînă-n ultimul minut + prelungirile…

În aceste condiții, cu atîtea schimbări climaterice și stilistice, ne punem, deci, o întrebare veche de cînd modernitatea noastră atît de recentă: cine sîntem noi, românii, aici, d.p.d.v. fotbalistic vorbind? La ce model ne raportăm? Ca nordicii, englezii sau nemții nu sîntem – e clar. N-avem noi treabă cu ăștia, îi mai pîrlim uneori, mai ales pe englezi. “Noi sîntem latini!”, zicea unicul Gică Hagi, iar noi sîntem de acord cu dînsul. Din păcate, la periferia imperiilor, am asimilat în felul nostru, mai după ureche, bunele însușiri ce i-au propulsat către titluri pe verii de geantă latină: inspiratul cinism defensiv italienesc, rafinatul cartezianism tactic franțuzesc, combinația de frengo-mengo/tiki-taka și furia roja a spaniolilor. Le-am combinat pe toate cum ne-a convenit nouă.

“Specificul fotbalistic național” – da, tăticule, iată o temă importantă în discuție în această epocă a tuturor schimbărilor, de la climă la fotbal. Dacă ne întrebi (deși nu ne întrebi), noi zicem că succesele noastre, cîte au fost, s-au bazat pe un stil cumva consacrat: o apărare zdravănă și hotărîtă (ne-a învățat istoria să ne tot apărăm), un atac eficient (cînd ai ocazii, mai rare, le fructifici) și, mai ales, un joc de posesie, atunci cînd se poate, purtat de niște jucători care le au cu mingea. Am îndurat cu stoicism ofensiva adversarilor, i-am pîrlit și i-am mingicărit cînd ni s-a ivit ocazia. Dac-ar fi să ne comparăm cu alții, semănăm pe undeva cu portughezii.

Ci noi locului (de la 1 la 14) ne ținem, cum am fost așa rămînem, c-așa-i place lu’ românu’, că începe Liga Unu, de la munte la cîmpii, pe terenuri argintii. Stimați profesori, nu le luați mingea copiilor! Lăsați-i s-o bată pînă se transferă într-un campionat cu mai mulți bani! Cine sîntem noi, ce vrem de fapt de la fotbal? – iată, rămîne aceeași veche întrebare, mereu actuală. Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100