Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Socrate în comunism

Zoom Socrate în comunism

Există, în folclorul Internetului, glume cu Socrate care-l portretizează ca pe un tip pisălog, care te bate la cap cu întrebări fără sens și cu discuții care nu duc nicăieri. Pozează în înțelept, dar zice că nu știe nimic. Îl întrebi ceva și-ți răspunde cu altă întrebare. Cum vede un atenian pe agora, cum se năpustește asupra lui cu întrebări despre ce e adevărul sau dreptatea.Personajele socratice sunt fascinante într-o societate în care n-ai nimic de făcut, dar atunci când te grăbești undeva, te enervează pentru că te țin din treabă.

Un fel de Socrate după o lună în RSR urmărește și filmul documentar Omul care a vrut să fie liber, scris și regizat de Mihai Mincan și George Chiper. Cezar Mititelu, un absolvent de Filosofie care a refuzat să trăiască după convențiile societății, a avut mulți discipoli, dar n-a lăsat nimic scris în urma lui. După ce a terminat facultatea, a continuat să locuiască în cămin, ca un veritabil slacker din filmele americane. A făcut însă o muncă intensă în domeniul prozelitismului cvasireligios. A atras atenția autorităților atunci când mai mulți studenți din zona lui de influență și-au predat carnetele de partid. A urmat o arestare pentru parazitism, pentru ca apoi să fie internat la spitalul penitenciarului Jilava, ca să-i fie testată capacitatea de a munci.

E tentant acum să-l vezi pe Mititelu ca pe un opozant al comunismului. A fost mai mult decât atât, pentru că stilul lui ascetic respingea la fel de puternic și viața după convențiile oricărui tip de regim. Miza era mai degrabă refuzul înregimentării într-o societate care cere prea mult de la tine, pentru că, inevitabil, e o structură supraindividuală care are alte nevoi decât individul. Faptul că Cezar Mititelu și-a trăit tinerețea în comunism i-a scos în evidență o luptă care s-ar fi dus, mai mult ca sigur, și-n societatea de azi. Doar că acum ar fi trecut neobservată pentru că nu mai există acel ochi indiscret al regimului totalitar care vede imediat până și cea mai mică abatere de la normă.

Mititelu a murit în 1999, când s-a sincucis, la vârsta de 54 de ani, în garsoniera femeii cu care trăia. Nu a rămas nici o înregistrare video cu el, doar câteva fotografii care ni-l arată incredibil de slab și cu o față îmbătrânită prematur. Filmul făcut de Mincan și Chiper e format din câteva lungi interviuri cu persoane care l-au cunoscut: prieteni, colegi de facultate, discipoli, fosta parteneră de viață și o soră. Între interviuri, scurte fragmente de reportaj din epocă ne dau câteva indicii despre motivele pentru care Mititelu refuza să se integreze.

Prima cheie de lectură a personajului ar fi opoziția față de comunism. Dacă treci de nivelul ăsta, găsești opoziția față de orice formă de organizare socială, față de orice negociere a libertății. Însă mai e și o a treia cheie de înțelegere a personajului, care ar fi doar un sociopat manipulator care abuzează de oamenii mai vulnerabili din jurul lui: studenți pe care i-a îndemnat să-și depună carnetele de membri UTC și care au avut apoi probleme, o femeie din Arad pe care a pus-o să-și distrugă toate hainele și obiectele din casă și pe care a trimis-o dezbrăcată la muncă, diverși discipoli pe care-i lovea, un tip în casa căruia și-a făcut nevoile pe covor, iar lista poate să continue, cu situații la fel de absurde. Povestea lui Cezar Mititelu e urmărită cronologic. Probabil că o variantă la fel de bună ar fi fost deconstrucția imaginii lui, pe calea mărturiilor, de la filosof ascetic la abuzator incredibil de enervant. Nu-i exclus ca ambele ipostaze să-și aibă originea în aceeași patologie psihiatrică.

Omul care a vrut să fie liber, documentar, 2019, regia și scenariul: Mihai Mincan și George Chiper.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]