Spionaje fel de fel cu Vasile Ionel

Nu se poate să nu vă amintiți un personaj pitic, îmbrăcat în uniformă militară și cu fața lui Ștefan Mihăilescu-Brăila din Secretul lui Bachus, foindu-se prin spatele lui Ion Iliescu. Era generalul Vasile Ionel, unul dintre agenții Moscovei la București, care a reușit să-și prelungească misiunea din comunismul stalinist în neocomunismul anilor ’90.

Vasile Ionel s-a născut în 1927 la Botoșani, dar asta nu l-a împiedicat pe cît s-ar crede să reușească în viață. În 1947 a absolvit Școala de Ofițeri de Artilerie de la Pitești cu gradul de sublocotenent. Avea 20 de ani și tot bagajul de calități pentru a răzbate în regimul comunist, de la ambiție și talent actoricesc la lipsă de scrupule și slaba cunoaștere a alfabetului. Așa ajunge să fie selectat, doi ani mai tîrziu, la Academia Militară de Artilerie și de Rachete a URSS, pe care o termină în 1954, cu gradul de căpitan. Rușii l-au avansat, se zice, pentru meritele lui de viitor spion, dar i-au croit legenda de ofițer eminent ca să-i fie la București infiltrarea mai ușoară. Misiunea pe care GRU i-a încredințat-o a fost ascensiunea rapidă la vîrful armatei române, pentru a putea furniza la Moscova informațiile necesare viitoarelor invadări ale statelor prietene și frățești.

La 28 de ani, Vasile Ionel ajunge colonel, iar la 34 de ani general-maior. E repartizat la conducerea marilor unități, a armatelor, a regiunilor militare și la Marele Stat Major. Trece prin „Ștefan Gheorghiu“, primește funcții de răspundere în partid și urcă, asemeni unei rachete cu rază lungă de acțiune, la vîrful celor mai importante structuri militare. La 40 de ani e general-locotenent, iar la 44, general-colonel. GRU e aproape copleșit de torentul de informații cu care-l inundă Vasile Ionel.

În 1980, frica de ruși a lui Nicolae Ceaușescu depășește prudența și toți generalii școliți în URSS sînt trecuți în rezervă. Vasile Ionel e marginalizat în ministere civile, unde așteaptă lovitura de stat. Pe 28 decembrie 1989, Ion Iliescu îl cheamă la Comitetul Central și îl face șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Cumulează funcțiile de adjunct al ministrului Apărării și sfetnic militar al lui Ion Iliescu, așa încît luni bune GRU conduce selecția liderilor politici și militari la București. Iliescu îl numește consilier prezidențial pe apărare și siguranță națională și, în 1994, îl face general de armată cu patru stele. E cel mai mare grad pe care GRU l-a avut în România și se poate spune că Iliescu și-a plătit cu vîrf și îndesat studiile în URSS.

Vasile Ionel a mai trăit pînă în 2015 și a dus o viață bună, tipică generalilor duplicitari. A făcut combinații cu statul, a condus fabrici de armament, a făcut bani cu lopata și s-a stins în 2015, acoperit de medalii și de ignoranța unor generații întregi.