Articole ce conțin cuvântul cheie: Felix Anton Rizea

Felix, Cornel și încă unul. Cine să fie oare misteriosul al treilea colaborator al Securității din redacția Academiei Cațavencu? Până la această informație, dacă aveți puțin timp, să facem o paranteză și să vorbim despre Doamna noastră, prezumția de colaborare cu toate serviciile posibile și imposibile. Aceasta a planat și mai planează asupra revistei și a unora dintre oamenii care lucrează sau au lucrat aici. De-a lungul existenței acestei publicații, s-a întâmplat ca unii dintre noi să întâlnească și să […]

Felix s-a dus repede, în 1999, când nu mai era de mulți ani coleg cu noi. N-a apucat să treacă, în viață fiind, prin verificările CNSAS, iar după ce s-a dus nu a mai interesat pe nimeni să-i verifice în dosarele de la CNSAS activitatea de colaborator forțat al Securității. Poate că este mai bine așa. Felix a fost, dincolo de toate, un tip luminos, un idealist incurabil și un tip de la care am avut ce învăța. Dacă am […]

Ca să urmez până la capăt povestea lui Felix, așa cum mi-am propus, trebuie să întrerup șirul cronologic, pe care, oricum, nu mi l-am dorit niciodată prea strict, așa că o voi face cu ușurință. La ani de zile distanță de momentul întâmplării, Ducu Hâncu ne-a spus o poveste despre Felix pe care o reiau și eu aici. Felix era obsedat de investigații, voia să facem asta cât mai mulți dintre noi. Am mai povestit asta. Nu știam, însă, că […]

Felix Anton Rizea era un personaj. Nu doar un răzbătător jurnalist de investigații și, dincolo de toate, un tip sensibil, dar și un personaj extrem de complex, cu o viață ieșită din comun. În 1990, când l-am cunoscut, Felix avea deja 40 de ani, fiind unul dintre cei mai bătrâni membri ai redacției. Și era student. La Teatru. Născut în Brăila în 1950, Felix nu terminase liceul atunci când toți cei din generația lui o făcuseră. De ce, asta nu […]

Când am ajuns în redacție eram, dacă mai țineți minte, elev de liceu, în clasa a IX-a. Mulți dintre cei care puseseră bazele revistei și rămăseseră să și construiască pe ele erau studenți sau de-abia terminaseră facultatea. Viorel Moțoc, pe care mi-l aduc bine aminte din zilele alea, era student la Litere. La fel ca Eugen Istodor, dar de Eugen nu țin minte să fi dat prea des atunci pe acolo, ci de-abia după ce Cațavencu s-a transformat în Academia […]

• După ce am primit și primii bani pentru un text publicat în Cațavencu, bani pe care, parțial, i-am transformat în țigări, am început să merg des în redacția de la Curtea Veche și să-i cunosc, încet-încet, pe toți cei care urmau să formeze, peste vreun an, redacția Academiei Cațavencu. Cumva, pentru că deja se formase nucleul viitoarei reviste, deși erau mereu mulți oameni pe care noiembrie 1991 nu i-a mai prins în redacție. Mulți au scris în perioada aceea […]