Între slugile mieroase și tîmpe, Ceaușescu a ținut să-și planteze și slugi violente, gata să se repeadă asupra incomozilor și să răspîndească groaza în activul de partid. Ion Dincă a fost cîinele pe care Ceaușescu adora să-l slobozească la nervi și să-l vadă năpustindu-se turbat. Dacă Tudor Postelnicu avea nevoie să dea un telefon ca să fie arestat dușmanul de clasă, Ion Dincă reprezenta acțiunea directă, care băga la pușcărie cu mîna lui, fără intermediari și fără amînare.
S-a născut în județul Dîmbovița în 1928 și, în 1936, în clasa a patra, și-a încheiat studiile. Dacă n-ar fi apărut pe firmament comunismul, Ion Dincă ar fi rămas un strungar mediocru și arțăgos, gata să se ia la bătaie cu oricine din orice. Dar comunismul a apărut și i-a deschis larg brațele, așa cum le-a deschis atîtor brute și imbecili. În 1947, Dincă intră în partid, iar în 1948 e trimis la Școala Militară Politică de la Ineu, de unde iese, după trei luni, cu gradul de locotenent.
Fără să facă armata, doar trecînd prin niște școli de partid cu un grad ridicat de analfabetism, ajunge căpitan în 1951, maior în 1952, locotenent-colonel în 1954, colonel în 1959, general-maior în 1961 și general-locotenent în 1969. Pe durata furioasei sale avansări e pus să îndeplinească acte de cruzime împotriva activiștilor care nu-s de acord cu conducerea partidului. Dincă îi bate cu sete, îi întemnițează, îi torturează și, se zice, îi mai și împușcă dacă ordinele nu-i interzic mod explicit.
Pînă să ajungă în atenția lui Nicolae Ceaușescu, Dincă și-a construit reputația unei bestii represive capabile de orice. E avansat pe partea civilă în diverse funcții de partid, iar în 1973 ajunge prim-secretar la Argeș. Aici se pune pe demolat clădiri istorice și pe construit bucăți din Transfăgărășan cu militari și deținuți. Bate șantierele cu pistolul la brîu și oprește autoturismul ARO ori de cîte ori simte nevoia să mutileze un lucrător sau să aresteze un inginer. Dincă taie și spînzură atît de crunt încît lumea începe să se teamă de el ca de diavol. Porecla „Teleagă“ i se lipește de nume ca un blazon și la adăpostul ei comite acte de violență fizică și judiciară cum numai comisarii sovietici îndrăzneau.
Ceaușescu îl observă și îl adoptă în grupul de apropiați. Cruzimea lui, ținută în frîu de o lașitate bolnavă, are acum ocazia de a se dezlănțui prin Dincă. Fiara e trimisă să bage groaza în oameni simpli și membri de partid, e asmuțită pe Comitetul Central și pe miniștri, pe oricine se gîndește să miște în front.
Ion Dincă arestează ingineri agronomi pentru cîțiva știuleți uitați pe cîmp, destituie prim-secretari, acuză miniștri de sabotaj, lovește și amenință cu pistolul ziua în amiaza mare. Odată a văzut un cioban cu oile pe o miriște culeasă. L-a snopit pe baci, a chemat procurorul și Miliția și le-a dat ordin să-l arunce în lanțuri, apoi, ca să calculeze prejudiciul, a spintecat o oaie ca să numere boabele din stomac. Ceaușescu se distra de minune cînd i se povestea cum tremură și generalii de Securitate cînd întreabă Dincă de ei.
Ion Dincă a reușit să-și trimită genele mai departe prin cele două fiice ale sale, Doina și Liliana, ambele ofițerese de Securitate. Ginerii lui sînt Puiu Popoviciu și Nicolae Badea, doi dintre cei mai bogați și mai evitați de procurori oameni de afaceri români. După ce a făcut puțină pușcărie pentru genocid și omor deosebit de grav, Ion Dincă a îmbătrînit putred de bogat și a murit în 2007, la 79 de ani.
Si cind ti gindesti ca sint multi care regreta comunismul?