Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Thorele, omorîm și noi scenariștii mai cu talent?

Zoom Thorele, omorîm și noi scenariștii mai cu talent?

Deși poartă un titlu demn de un horror cu dentiști, Extraction are două mari calități care-l impun în vîrful de pandemie primăvară-vară pe Netflix: Thor și multă poceală.

Despre Chris Hemsworth n-are sens să scriu prea mult. Dacă numele nu vă sună cunoscut, vă spun doar că e un soi de Jason Momoa care, deși băiat simpatic, n-are tupeul și educația necesară să zică cum trebuie un banc d-ăla gros, de zis exclusiv între băieți. Altfel, extrem de frecventabil și charismatic, motiv pentru care filmul de față e tolerabil în momentele sale cele mai inglorioase.

Poceala, însă, își merită fiecare rînd, fiind turnată în film cu pasiunea pe care numai un coordonator de cascadori o putea pune. Incidental, regizorul Sam Hargrave a fost fix cascador și coordonator de vreo 15 ani încoace. Dar numai incidental.

Mulți s-au grăbit să asemuiască potopul de lovituri și potpuriul de gloanțe cu dezmățul sanguin din John Wick. Comparînd strict cu ultimul – zis și al treilea, că poate citiți asta imediat după lansarea lui John Wick 125, zis și Furie în căruciorul cu rotile–,Extraction e mai brutal, mai cinstit și mai bun. John Wick 3 era prea mult și, din cînd în cînd, ridicol de-a dreptul. Tot ce-mi mai aduc aminte din filmul ăla e scena din bibliotecă, unde un mîndru cade dramatic după ce-a primit un DEX în mutră, deși lovitura era simulată mai prost decît își simulează Johnny Sins rolul de instalator. Și nu insistați că nu știți cine e Johnny Sins. Sînteți în izolare de o lunăși jumătate. Unii dintre voi au dat doctorate în opera maestrului.

Restul, adică intriga, personajele, dialogurile și, sincer, peisajele, sînt perfect uitabile. Pe undeva, prin prima jumătate, cînd Thor omora kilograme de urîți antagoniști, mă gîndeam fugar că “Dacă ar băga și ceva profunzime, ar fi chiar piesă filmul ăsta!”. Dragii mei, nu mai gîndiți în timpul filmelor. Face rău la scenariu. Dacă prima jumătate are bunul-simț să rupă oase, a doua rupe tăcerea și arată că, uneori, prostia pură nu e suficientă pentru a da în gropi. La nivelul arătat de film, e nevoie de o măiestrie aparte să dai prin toate șabloanele genului, unele atît de îmbătrînite încît te gîndești cu groază la cum își vor rupe șoldul dacă sînt trecute strada prea repede, asta ca să nu mai vorbim că multe dintre ele nu pot fi văzute legal decît în intervalul 7-11, așa cum este prevăzut în ordonanțele militare în vigoare. Fiind pe Netflix, vă recomand din suflet să treceți peste secvențele de vorbărie. Sau, ca să parafrazăm sloganul complet idiot al celor de la SRI, Poceala a priori!

 

În general, Netflix este locul unde ideile proaste se duc să moară și din putrefacția lor să se facă filme. Dangerous Lies nu confirmă regula, ci o întruchipează de la prima replică tîmpită și pînă la ultima gaură a unui scenariu mai ciuruit decît chiloții unui boschetar care pune pasiune în zlătăria lui. Protagonista ștersă și lipsită de orice calitate devine moștenitoarea unui conac de neam prost și, brusc, lumea începe să nu mai aibă sens. Hăituită de Poliția iscoditoare, de un agent imobiliar care – surpriză de proporții cosmice – nu e agent imobiliar, de propriile gînduri și de restul clișeelor demne de un thriller fără haz, acțiunea se răsucește în mormînt, pentru că era singurul mod în care producătorii puteau obține niște răsturnări de situație dintr-o poveste căreia nu i-a făcut nimeni corecturi, ci, în cel mai bun caz, o pomană.

Extraction. R.: Sam Hargrave. Cu: Chris Hemsworth.

Dangerous Lies. R.: Michael Scott. Cu: Nick Purcha, Joe Costa, Camila Mendes.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]