Votați USM! Votați Uniunea „Salvați Memoria”!

UEFA să vină să vă ia! Stați așa, că nu-i chiar așa. Nu putem trece atît de ușor peste un eveniment tare hazliu, dar și plin de semnificații mai serioase: la Oradea, în campanie electorală, candidatul Dan Barna s-a oferit să-i acorde un autograf lui Emmerich Jenei. Pur și simplu nu l-a recunoscut pe Nea Imi. Din înaltul celor aproape doi metri ai săi și al procentelor de la europarlamentare, liderul noii clase politice doar atît a priceput: că se cuvine să fie amabil cu un domn în vîrstă, simpatic și manierat, chiar dacă acești bătrîni trăiți în comunism împovărează sistemul de pensii, în loc ca banii să meargă spre infrastructură, investiții, industrii creative, susținerea luptei anticorupție, anyway, whatever, you know what I mean, adică ceva greu pentru tineri.

Dan Barna habar n-avea cui îi dă autograf. Avea șansa că-l bagă în seamă nu doar un om deosebit, ci și un mare om de fotbal. A ratat ocazia. La noi, în fotbal, se mai întîmplă, e doar un joc, just a game, nu-i ca jocul de Go. Din păcate pentru candidatul cu alură de baschetbalist, chiar e penibil. S-a văzut că nu pricepe și nici nu-l interesează cu cine stă de vorbă, cu acel om în vîrstă. Marele domn Emmerich Jenei. Ca jucător, a fost cam modest: doar 12 selecții la Națională, 275 de jocuri în Divizia A, nouă goluri, trei titluri de campion și patru Cupe cu CCA/Steaua. În schimb, ca antrenor, Jenei rămîne unic în spațiul carpato-danubiano-pontic. Căci, atît cît se poate omenește prevedea, nici o echipă din România nu va mai cîștiga Cupa Campionilor / Champions League, în timpul vieții noastre, ca Steaua din 1986. Și tot cu Nea Imi pe bancă, echipa națională s-a calificat, din bezna comunistă a preliminariilor ’88-’89, direct în zorii democrației de la Mondialele din Italia ’90. Lipsiserăm de acolo, de la Campionatul Mondial, fix 20 de ani. Așa cum s-a priceput (bine!), cu mici compromisuri de înțeles într-o epocă întunecată, antrenorul Jenei (și băieții lui, desigur!) chiar a salvat România. A întreținut speranța și demnitatea atîtor milioane de chibiți.

Chiar n-avem nimic cu Dan Barna, pe bune, îl lăsăm în durerea lui. Aici, la fotbal, noi nu facem politică. Ce să zicem? Că Dan Barna ar vrea să fie un Răzvan Burleanu al politicii? Nu zicem așa ceva, că vine să ne ia. Altceva zicem, după tragi-comicul episod de dare/luare în primire de autografe de la Oradea, parafat de candidatul ce se consideră un Hagi al atragerii de fonduri europene. Băi, oameni tineri, mai țineți și voi minte cine v-au fost înaintașii! Și nu doar înaintașii – mai sînt și mijlocașii, fundașii, portarii și mai ales antrenorii. Merită recunoscuți și chiar identificați după fățău (facial, fraiere!).

Așa funcționăm și-n fotbalul nostru iubit, ca Barna care nu s-a prins cine-i Jenei. Cine face doar proiecte europene, dar nu e capabil să-i (re)cunoască pe cei care știu cu ce se mănîncă sportul ăsta, pe oamenii care au realizat chestii importante pe vremuri (și erau niște vremuri mult mai nasoale decît acum), please, believe me my dear young friend, o vor da sigur în bară. Cine nu (re)cunoaște performanțele din trecut riscă să nu le mai repete niciodată.