Cine îl propune pe Meleșcanu?

Din cămara cu secrete a ambasadei SUA răzbat, aduse de turnătorii români de ambe sensuri, ipoteze și fantezii care fac din țara noastră un fel de Wonderland. Cică Americii i-ar surîde acum doar doi prezidențiabili, unul mai de încredere ca celălalt, dar nici unul aflat pe lista de cumpărături a poporului. Primul ar fi Monica Macovei, pe care n-ar vota-o nici colegii din PDL, iar al doilea ar fi Theodor Meleșcanu, pe care nu l-a propus nimeni. Varianta Macovei a fost dată complet uitării după ce pe viitoarele telegrame Wikileaks s-au transmis la Langley procentele ei de simpatie. Mele, în schimb, a primit mai multe aprecieri, date fiind experiența diplomatică și moderația politică pe care și-a sprijinit cariera. Ideea, îmbrățișată in nuce și de beligeranții români, adică de palatele Cotroceni și Victoria, ar cuprinde următoarea dezvoltare: Meleșcanu ar trebui să fie propus de PSD și sprijinit de toată lumea cu un mandat limitat la doi ani, pînă în 2016, cu scopul de a modifica Constituția și de a resincroniza alegerile prezidențiale cu cele parlamentare. Propunerea l-ar face pe Ponta să răsufle ușurat, dîndu-i posibilitatea să-și păstreze guvernul, partidul și un control politic relativ asupra unui președinte cu biografie și nostalgii de stînga. Băsescu, la rîndul lui, ar avea garanția că Meleșcanu, un moderat format în diplomația Războiului Rece și uns cu toate alifiile tranziției postcomuniste, n-ar declanșa răzbunarea penală de care se teme mai rău ca de dispariția tirbușonului. America ar fi mulțumită să vadă țara încăpută pe mîinile unui politician cu părul alb, ale cărui servicii le-a lăudat cu fiecare ocazie, iar Mele și-ar îndeplini cu entuziasm mandatul pacificator, văzut ca încununarea unei cariere perfecte. Ca-n povești, ce mai!