Eu n-am avut cine romantice, ci numai cine informative

„Știi tu, dragă Nutzi – și-a continuat președintele mărturisirile și, de emoție, ca-n fața unei mari revelații, mi s-a făcut pielea de găină –, ce mi-ar fi plăcut foarte mult și n-am avut parte niciodată de așa ceva? De o cină romantică, așa cum vezi prin filme: un restaurant discret, de cinci stele, cu chelneri stilați, aplecați ușor, cu urechi fine, cu lumînări aprinse pe masă, cu o carte de meniu cît Levantul, cu sticle de șampanie Kruger ivindu-se din gheața frapierei, cu mine și cu dînsa la patru ace, ea cu un decolteu impecabil, amplu… ufff…! Păi, cu cine să fi avut o cină romantică? Cu Maria, nevastă-mea? Cînd eram mai tineri și eu veneam din cursă, mai întîi, ca orice matelot, număram împreună perechile de blugi și cartușele de Kent, după care zdup! – direct în dormitor, cu cină cu tot. Mai tîrziu, cînd am ajuns președinte, aș fi putut s-o invit la o cină romantică pe tiză-ta, Nuți Udrea, dar o perioadă a fost căsătorită și nu se făcea, cu Antena 3 pe urmele noastre, iar după ce-a divorțat ce farmec ar fi avut? Și-apoi, ce cină romantică e aia după care trebuie să faci aerobic, cum mi s-a și sugerat? La oasele mele, dă-ți seama… Așa că eu n-am avut cine romantice, ci numai cine informative. Ia imaginează-ți o cină dintr-astea cu Lăzăroiu. Dacă l-ai vedea cum mănîncă… Înghite pe nemestecate, tot ce-i comanzi.
(va urma)