Citez dintr-un recent articol publicat în România literară, în plin război dintre David și Goliați (1%, apud Manolescu, contra 99%). Sună cam așa, cred că citez corect: „…literatura este una dintre formele de exprimare a binelui, frumosului și adevărului. […] Important […] e să-ți faci datoria. Să nu trișezi. Să nu minți. Să nu creezi false iluzii. Să nu profiți cu nerușinare de pe urma poziției oricum privilegiate în societate pe care ți-o conferă statutul de creator. […] Dimpotrivă, mentalitatea comunist-socialistă a lui «mi se cuvine» e atît de răspîndită încît riscă să-i transforme – dacă nu i-a transformat deja – pe unii tinerii creatori de un talent mai mult sau mai puțin cert, în infirmi sociali, în handicapați morali, în acrituri ce propagă valuri de resentiment și frustrare. […] Recentele – aparent haotice – atacuri împotriva Uniunii Scriitorilor au reușit, dincolo de o mobilizare fără precedent a frustrărilor, să ilustreze o celebră constatare a gînditorului social Albert Hirschman: […] «urile împărtășite conduc la uniuni amoroase ciudate». Culmea e că, deși a aglutinat și niscaiva intelectuali de dreapta, atacul la baionetă e o tipică operație prin care stînga – de la Troțki, Stalin, Lenin, Che Guevara și urmașii lor – s-a obișnuit să preia puterea. Amestecul baroc de ambiții, reglări de conturi, lăcomie și ură n-a putut ascunde chiar cu totul intențiile propriu-zise: acelea de a compensa prin dobîndirea unor avantaje și funcții administrative deficitul de notorietate pe care acești juni belicoși cred că l-ar merita”.
Frumoase vorbe, din inimă. Și bine țintite. Nimicitoare, exacte și la obiect. Ca un trăsnet oratoric din senin. E clar că acești noi bolșevici nu vor puterea și numai puterea, ci și sceptrul puterii, vor să te scoli tu și să se așeze ei în dulcele scaun de conducere al USR. Niște nimeni, niște terchea-berchea, fără operă și fără caracter sau, mă rog, cu o linguriță de caracter, cum spune maestrul-șef. Bolșevici sau fasciști, nu depinde decît de cum bate vîntul din pupa. Sau din cur.
Acum, după ce monstrul a fost pus cu botul pe labe, l-aș invita pe Mircea Mihăieș să prezinte, totuși, actele la control. Rapoartele de activitate, bilanțul contabil, listele de activități, o situație la zi a USR. Și, mai ales, mi-aș dori să explice, pe înțelesul vulgului, cum rezolvă dreapta autentică și elitistă din USR problema contabilă. Nu de alta, dar metaforele răsuflate, din arsenalul proletcultist, și-au mîncat mălaiul.
Super !