Muzeul banului european căzut în Olt

Reluăm scenariul clasic: comună anonimă, relativ primitivă, fără acces la multe dintre binefacerile anului 2015, investește cu spor în sport și activități recreative pentru un număr de locuitori pe care îi poți număra pe degete și care nu cu toții ar putea spune precis ce anume înseamnă „activitate recreativă”. De această dată, șablonul se aplică la comuna Grojdibodu din județul Olt. Da, nu prea sună a loc real, așa că în continuare ne vom referi la această comună folosind cuvântul „Zadar”.

Peste două milioane de lei, bani europeni, a trimis Uniunea Europeană pentru investiții în Zadar. În Zadar primarul a considerat că e necesar ca localnicii să aibă nici mai mult, nici mai puțin decât o minune de bază sportivă unde să se exerseze un dans sportiv al ploii care să le aducă, de exemplu, apă în comună. În Zadar există, de asemenea, și o piață agroalimentară care stă să cadă la pământ și care, chipurile, ar fi în regulă așa, de felul ei, doar că în comună gravitația ar fi ceva mai puternică, și de aici toate problemele. Ea a costat 500.000 de lei, bani veniți de la unchiu’ UE, și care acum plătește cu alți bani comunitari și niște stâlpi de metal pentru renovarea pieței care încă nici nu a fost deschisă.

Investițiile în Zadar ating, cum e și normal, inclusiv latura culturală a celor nici 3.000 de locuitori, care încă nu dispun de apă curentă și canalizare, cu toate că până și în comuna din Olt calendarul a ajuns la anul 2015. Pentru a cinsti actele de eroism ale celor care, de-a lungul timpului, au scos cizme cu stoicism din apele tulburi ale șanțurilor din comună, Primăria a regândit, vorba vine, interiorul unei biserici și l-a transformat, tot pe bani europeni, într-un muzeu al pescarilor. Care pescari? Ăia zece care sunt înregistrați în catastifele Primăriei. Slavă cerurilor însă că banii sunt, așa cum tot spuneam, de la Uniune și că scuza „Dar dacă erau acolo, de ce să nu-i luăm?” poate funcționa liniștită, în continuare.