Era anul 1995. Se împlineau șase ani de la acel decembrie rece în care o țară întreagă a început o relație bazată pe minciună cu democrația și capitalismul, o minciună care tot mai urla în urechile românilor „Ați scăpat de comuniști”. Pe acest fond muzical, la Deva se lua o decizie total în spiritul noilor valori europene și fără nici o legătură cu vechile metehne ale unui regim ce insista să își arate măreția prin tot soiul de clădiri megalomanice: construirea Palatului Administrativ. Evident că avea sens să faci 15 etaje în care să bagi Primăria, Consiliul Județean și Prefectura. Ce, nu asta se întâmplă în fiecare bloc-turn din Dubai și New York? Ah, nu?
Nu contează oricum, pentru că marea problemă e alta: deși ideea există de peste douăzeci de ani, clădirea există, e mare, dar Primăria, Prefectura, Consiliul Județean și Direcția de Statistică sunt în continuare risipite prin clădiri din Deva. „Ce se întâmplă în Palatul Administrativ din Deva?”, ar spune orice minte cât de cât prezentă. Se investește. Până acum, cinci milioane de euro au intrat pe ușa de la parter, au urcat pe scări și urma li s-a pierdut până să iasă afară. S-a construit ce s-a construit, s-au mai oprit lucrări, s-au mai reluat, dar cumva lucrurile nu se leagă.
Se leagă însă contractele de pază pentru Palatul Administrativ, care pare a avea apucăturile unui adolescent rebel. Pentru stăpânirea sa, anual, 100.000 de euro pleacă din fondurile Primăriei pe același traseu pe care și alte milioane de euro au luat-o. Din 2007 nu s-a mai făcut nimic, iar clădirea așteaptă, cu toate cele 15 etaje ale sale în care nu se întâmplă nimic. Partea și mai bună? Pe zi ce trece e tot mai inutilă reluarea lucrărilor întrucât, dacă nimeni nu a lucrat în Palat nimic vreme de douăzeci de ani, timpul a făcut-o într-un mare fel și a cam stricat munca, inutilă oricum, începută în 1995.
