Ghidul conspirațiilor recente: Conspirații și democrație

Un titlu mai vechi de pe site-ul de satiră The Onion vorbea despre un sirian paranoic, convins că Guvernul e pe urmele lui. Cam atât de simplă e, uneori, realitatea: teoriile despre conspirații sunt un privilegiu al democrațiilor recente, iar eticheta de conspiraționist nu mai are nici o valoare dacă o transpui în cazul unui regim autoritar în care Guvernul chiar conspiră, mai mult sau mai puțin discret, împotriva cetățenilor săi.

Din discuția recentă despre propaganda rusă face parte și invazia de site-uri dubioase care promovează conspirații. E vorba de povești neverosimile, tâmpite, ieftine și pline de stereotipuri. Multe par luate direct din filme de ficțiune, din producții de serie B care își propun chiar să parodieze genul ăsta de conspirații. Textele de pe aceste site-uri se referă, de obicei, la arme secrete pe care le testează americanii, trucarea aselenizării, un contact ascuns cu extratereștrii și tragedii umane de proporții pe care Guvernul de la Washington le-a mușamalizat. Ele funcționează ca propagandă pentru că pun sub semnul întrebării varianta oficială din statele democratice, prezentând, deci, lucruri pe care Guvernul așa-zis transparent al țării tale vrea să le ascundă. Până la o chestionare sistematică a întregului discurs oficial nu mai e decât un singur pas, dar ideea că totul face parte dintr-o strategie bine pusă la punct a Moscovei e o altă teorie a conspirației, pe care n-o vom discuta aici.

Obsesia conspirației e una de dată recentă și e profund democratică. Teoriile despre conspirații abundă în democrațiile moderne pentru că aici găsesc acea libertate a expresiei de care au nevoie ca să circule. E aproape o ironie că, în democrații, conspirațiile sunt mai cunoscute decât evenimentele istorice care chiar s-au întâmplat și pe care nu le contestă nimeni. În urmă cu câțiva ani, revista Săptămâna financiară își reafirma statutul de publicație quality scoțând volume despre organizații secrete care se vindeau pe câțiva lei. Cu o voce care nu sesiza ironia, cineva promitea în reclamele de la TV un preț foarte avantajos pentru cele mai bine ascunse cotloane ale realității.

În al doilea rând, paranoia și nemulțumirile pe care le presupun teoriile despre conspirații provin dintr-o promisiune a democrației: aceea că toți suntem egali și avem aceeași influență asupra deciziilor publice. Există, în democrațiile moderne, o tensiune inevitabilă între un discurs oficial plin de bune intenții, care afirmă o egalitate utopică, și situația de pe teren. Inevitabil, apar adevărate aristocrații politice și financiare, grupuri care dețin prea multă putere pentru cât de firave sunt numeric. Pentru că discursul public e unul egalitarist, membrii acestor clase vor încerca să își ascundă privilegiile și influența, iar suspiciunile se vor naște tocmai din fentele lor de PR. Grupul Bilderberg, miliardarii care fac lobby politic și marile corporații sunt eroii conspirațiilor antiegalitariste. Ei îl lipsesc pe omul simplu de ceea ce discursul public al democrațiilor moderne îi tot spune că are. La limită, și parlamentarismul e o conspirație. În fond, sunt câteva sute de oameni care decid ce legi să respectăm noi, ceilalți, deși avem asupra lor un control limitat. Ne stau în cale o presă mediocră și coruptă, un attention span prea mic și o birocrație care împiedică transparența.

Dar mai e un sens în care teoriile despre conspirații sunt, prin excelență, democratice. Ele se nasc și sunt populare nu în eșaloanele de sus ale societății, nu printre bancheri, medici și directori de companii, ci în colțurile uitate de lume, în praful orașelor mici și în cârciumile sătești, acolo unde doi bețivi știu totul despre cum s-a descoperit de mult motorul cu apă, dar americanii țin ascunsă tehnologia până vând tot petrolul.

Teoriile despre conspirații sunt șansa de mântuire epistemică a omului simplu. Ele sunt enciclopedia săracului, tratatul de specialitate al celor care n-au nici timpul și nici educația necesară ca să ajungă la zi cu descoperirile dintr-un domeniu sau altul. Conspirațiile sunt o schemă simplificată (și, de aceea, falsă) a realității la care toată lumea are acces. Ar trebui să ne bucurăm de ele.