Înainte să cunoască îmbrățișarea zgîlțîită a locotenentului Zizi Cantacuzino, principesa Maria a traversat un alt episod erotic, încă neclarificat pe de-a-ntregul. Marele Duce Boris al Rusiei, pe care l-a întîlnit în 1896, la Sankt Petersburg, cu ocazia înscăunării țarului Nicolae al II-lea, îi era un fel de văr. Arătos, înalt, educat și îngrozitor de bogat, împachetat în uniforma strălucitoare a rangului său, Boris i-a părut principesei un arhanghel al iubirii, poleit cu aur și tăvălit prin harul divin al voioșiei. Maria abia împlinise 21 de ani, venea după două nașteri de tinerețe și cinci ani trăiți în singurătate, în răceala mută și întunecată a Casei Regale. Pe lîngă impunătorul Boris, care lumina ca un soare, soțul ei, principele Ferdinand, arăta ca un cîine de vînătoare pitic, sculptat în gheață și mînjit cu funingine.
La ceremonia imperială au luminat, mai mult decît candelabrele, un sfert din diamantele lumii și aproape jumătate din smaralde. Maria, care era nepoata țarinei și a reginei Victoria a Angliei, s-a lăsat fermecată de această lume ce fusese odată și a ei, uitînd că trebuie să se întoarcă în văgăunile monarhiei din Bărăgan, în brațele tristeții și ale singurătății, descleștate cînd și cînd de un soț taciturn, grăbit și clăpăug. Hlamidele, purpura, aurul și nestematele care acopereau capetele și corpurile încoronate au fost, așadar, decorul de lumină în care a pășit Boris, ca un zeu al flirtului și al speranței.
În spatele scenei, Marele Duce ducea bine la băutură și dezmăț. Trăia o viață de bețiv risipitor, preocupat de contese desfrînate și de jocuri de noroc, de petreceri, de opium și de cheltuirea banilor moșteniți, această din urmă ocupație fiind epuizantă și cu șanse mici de reușită. Dar Maria nu avea ochi și urechi pentru partea întunecată a Marelui Duce, fiindcă era sătulă de întuneric. Atracția a fost totală, iar Boris, care nu putea să nu observe frumusețea proaspătă a Mariei, și-a pus la lucru manevrele de cuceritor.
La început, pasiunea a fost consumată în focul intens al privirilor, apoi în vibrația atingerii degetelor cu prilejul valsului, mazurcii, menuetului și polcii. Protocolul curții și eticheta rangului nu îngăduiau mai multă apropiere, dar îndrăzneala proverbială a Marelui Duce, nerăbdarea pătimașă a principesei și, mai ales, numărul imens de camere secrete din palatul imperial ar fi fost în măsură să pună la dispoziția verilor îndrăgostiți numeroase ocazii de cunoaștere trupească.
Evenimentele alocate înscăunării, care s-au tot întins, i-au îngăduit Mariei să stea la Sankt Petersburg o bună bucată de timp și să se bucure nu doar de mugurii noii iubiri, ci și de epoca de coacere și culegere a amorului.
La întoarcere, bîrfele au precedat-o și regele Carol și-a arătat nemulțumirea izolînd-o și mai mult. Cu toate astea, Missy a găsit căi și mijloace de a coresponda cu Boris, iar Marele Duce, la rîndul lui, a găsit răgaz, între partidele lui de destrăbălare nobilă, s-o viziteze pe Maria la București și să petreacă în compania ei cîteva zile, sub ochii suspicioși, dar neputincioși ai principelui-soț și ai regelui-socru.
2.366 de vizualizări
