Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ştiaţi că Octavian Goga a murit otrăvit şi că cea de-a doua lui nevastă, Veturia, era spioancă? N-aveaţi de unde, dacă nu l-aţi cunoscut pe distinsul om de cultură clujean Dan Brudaşcu. Fost deputat peremist, lăudător neobosit al lui Ghiţă Funar, acest Brudaşcu a ajuns la concluzia că cel care a scris „Ne cheamă pămîntul“ n-a murit de congestie cerebrală, cum ştie toată lumea, ci a fost otrăvit din ordinul lui Carol II, ca să nu cîştige alegerile.  Goga a […]

Cînd la noi a izbucnit scandalul vămilor, cu mascaţi şi arestări subite, mi-am adus aminte de Pavel Ivanovici Cicikov şi de ultima lui îndeletnicire ca angajat al statului, îninte de a începe să cumpere suflete moarte: fusese vameş. Se îmbogăţise lăsîndu-i pe traficanţi să treagă graniţa nevămuiţi. Ghinionul lui Pavel Ivanovici a fost că s-a luat la ceartă, la un chef, cu un alt slujbaş de la vamă, cu care era mînă în mînă. Slujbaşul a făcut după aceea un […]

Romanul lui Orwell e una dintre puţinele hîrtii de turnesol literare cu ajutorul cărora îţi poţi da seama în ce măsură un regim politic e totalitar sau se îndreaptă spre totalitarism. 1984 a fost publicat în Uniunea Sovietică, cu explicaţia că Orwell proiecta în romanul lui un regim de tip neo-nazist. În România 1984 n-a apărut decît după căderea comunismului. Se ştie acum că regimul politic pe care îl avea Orwell în minte cînd şi-a scris distopia era unul după modelul stalinismului.  Orwell, om […]

Vi se pare Ferma animalelor a lui Orwell o cărţulie pentru copii? Cel puţin nu prea! o să spuneţi, dacă nu cumva veţi fi de acord cu mine că acel roman cu certuri şi lupte pentru putere între porci n-a fost scris pentru copii şi n-are nici o legătură cu inocenta poveste a celor trei purceluşi.  Cam tot aşa stau lucrurile şi cu Călătoriile lui Gulliver, genialul roman satiric al lui Swift care a ajuns pe mîna copiilor, deşi autorul l-a scris […]

O conjuncţie norocoasă a astrelor a dus la întîlnirea dintre doi scriitori sovietici care aveau să scrie împreună cîteva cărţi, toate celebre, pe care le-au semnat Ilf şi Petrov. La rîndul lor cei doi pun la cale fatidica întîlnire dintre tănărul Ostap Bender, persoană cu ocupaţii multiple, toate prevăzute în Codul Penal, şi fostul mareşal al nobilimii, Ippolit Matveevici Vorobianinov, actualmente funcţionar la starea civilă.  Actualmente însemnînd, în această situaţie, pe vremea NEP-ului. Fostul mareşal tocmai a pornit în căutarea […]

Aveam vreo 15 ani cînd am citit Străinul lui Camus. Persoana care-mi împrumutase cartea, un prieten mai în vîrstă, m-a sfătuit  să citesc mai întîi romanul şi de-abia după aceea prefaţa. Bineînţeles că am procedat invers. Prefaţa m-a intimidat. Existenţialism, problematica filosofică a lui Camus, tot chestii din astea care te fac să te simţi ignorant. Ceea ce m-a mai încurajat a fost tabelul cronologic, din care am aflat că autorul jucase fotbal la un club din Alger. Fusese portar, amănunt care […]

Eco nu credea că va scrie vreodată un roman*. Era convins că îi lipseşte talentul pentru o asemenea întreprindere. Asta pînă în ziua în care o prietenă care lucra la o mică editură i-a cerut să scrie o povestire poliţistă, iar el i-a spus că dacă ar scrie un roman poliţist, acel roman ar avea peste 500 de pagini şi acţiunea s-ar petrece într-o mănăstire medievală.  Prietena i-a răspuns că ea nu se ocupă de maculatură nevandabilă. Iritat, semioticianul se […]

În afară de Traian Băsescu, de­spre care ştim că citeşte o carte, aşadar nu mai insistăm, s-au mai ocupat cu aşa ceva diverse capete încoronate, anumiţi preşedinţi şi chiar unii prim-miniştri. Evident, nu cu aceleaşi rezultate ca preşedintele României. În familia regală a României cititul, inclusiv de literatură, făcea parte din fişa postului.  Mai mult, regina Elisabeta scria ea însăşi, sub pseudonimul Carmen Sylva. Regele Carol I a lăsat memorii care se citesc şi azi. Regina Maria e autoarea unui […]

Nici atunci cînd vedea şi putea scrie cu mîna lui, Borges nu s-a încurcat cu ticluirea vreunui roman. Acest gen nu intra în calculele lui artistice. A rămas toată viaţa credincios povestirii. Argentinianul care nu se simţea bine decît în bibliotecă şi în cafenelele unde-şi întîlnea prietenii literari a ştiut, înainte de a orbi, că îşi va trăi orbirea fără să sufere şi fără a deveni o povară pentru alţii. Înzestrat cu o memorie uluitoare, a continuat să trăiască printre […]

Cu cîtă artă şi-a distrus viaţa! Cît de inspirat a fost în refuzul lui de a deveni un poet care le ia banii burghezilor amatori de literatură! Şi cum nu i-a păsat lui niciodată ce impresie face dacă apare beat la o întrunire unde trebuia să citească din versurile lui! Edgar Allan Poe ştia cît îi poate pielea ca scriitor, dar avea o nebunie lucidă, autodistructivă, care-l făcea să nu dea două parale pe gloria literară şi pe viaţa lui […]

Din prostie sau dintr-o rusofobie tembelă, o capodoperă, Armata de cavalerie a lui I. Babel, n-a fost reeditată în România după 1989. Babel a fost omorît pe vremea lui Stalin. Ăsta nu e un merit literar, ci o pierdere pentru literatură.  După moartea dubioasă a lui Maxim Gorki, Babel era convins că în scurt timp îi va veni şi lui rîndul. Aşa s-a şi întîmplat, doar că fostului protejat al lui Gorki nu i s-a tras moartea de la literatură, ci din […]

Ajunsese cel mai cunoscut american al vremii sale. La bătrîneţe, cînd apărea în public, lumea se îngrămădea să-l vadă, dar, mai ales, să-l audă. A fost tipograf, pilot de vapor pe Mississippi, a căutat argint în Nevada. Era ateu, dar asta nu l-a împiedicat să-i fie credincios pînă la moarte soţiei sale. Şi-a pierdut toate economiile în falimentul unei bănci, ceea ce i-a sporit părerea proastă despre bancheri. În ultimii săi ani de viaţă devenise depresiv, dar fără să-şi piardă […]

În loc să-ţi baţi capul cu întrebarea dacă eşti vinovat de ceva, cînd ţi se aduce o acuzare, nu mai bine e să-ţi accepţi vinovăţia şi să laşi lucrurile să meargă înainte? Păi, nu! o să spuneţi. Cam aşa e, dar atunci cînd tribunalul e peste tot, îndeobşte prin podurile caselor, dar nicăieri anume, ar trebui să înţelegi că n-ai cum să cîştigi Procesul. Şi cu cît eşti mai insistent, cu atît îi grăbeşti desfăşurarea, ceea ce nu poate fi […]

Un roman poliţist travestit într-o poveste de dragoste cu năbădăi, sau mai degrabă o istorie de dragoste camuflată într-o anchetă poliţistă? Cred că nici Kadare nu e sigur*. Ultimul lui roman mai conţine şi întîmplări din Albania contemporană – demonstraţii cu bătăi între poliţie şi manifestanţi, decesul a două regine albaneze şi trimiteri la viaţa din hotelurile de lux din capitalele europene, inclusiv din Tirana.  Totul e enigmatic, totul e într-o permanentă schimbare, iar personajul care revine permanent în roman […]

Mă înnebunesc după ONG-urile care vor să le scape pe românce de amarul lor conjugal şi de imaginea lor de obiecte de consum la bucătărie, în pat şi pe unde se nimereşte. Pentru asta însă, aşa cum într-o poză răposatului Sartre i-a fost cenzurată pipa din gură, ca să nu îndemne postum la fumat, ar trebui ca şi în literatură să se recurgă la o cenzură pe gustul feministelor.  Ca să lichidăm prejudecata că locul femeii e la cratiţă, ar […]

Roman istoric şi nu tocmai, fiindcă o parte dintre personaje sînt inventate de autor, Quo vadis a făcut din Sienkiewicz cel de-al şaselea laureat al Premiului Nobel „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic”. Cartea a avut un succes uriaş imediat după apariţie, mai întîi în Europa, apoi peste ocean. A fost tradusă în mai mult de 50 de limbi ale lumii, inclusiv în japoneză şi arabă. Prima traducere în româneşte a apărut în 1909, la Editura Alacalay.  Quo vadis a fost […]

Ca să nu mă bag în vorbă ca băieţii care se pricep la toate, am stat de vorbă (şi mi-am făcut însemnări) cu cîţiva economişti şi finanţişti despre cum stă treaba cu grecii, cu datoriile şi cu sperietoarea că vor fi băgaţi în faliment. În ciuda tuturor ameninţărilor, Grecia nu va fi lăsată din braţe. Adică nu cred că i se va declara falimentul. Fiindcă falimentul Greciei ar putea produce un efect de domino cu consecinţe incalculabile. Acest aşa-numit faliment […]

Regele Solomon înţeleptul hotărăşte în pietatea sa filială faţă de tatăl lui, regele David, să se scrie o istorie a faptelor şi întîmplărilor neasemuitului David. O istorie care să pună capăt tuturor contrazicerilor şi zvonurilor neîntemeiate despre viaţa măritului rege poet, iubitor de Dumnezeu şi ajutat de El, într-ale sale. În înţelepciunea lui, regele Solomon dă ordin să se înfiinţeze o comisie care să ia la cercetat izvoarele scrise şi nescrise despre făcătorul de bine David.  Cel căruia i se […]

Dezamăgit de prietenii care l-au turnat la Securitate, scîrbit de politicieni, Dorin Tudoran n-ar face imprudenţa de a se întoarce de tot în ţară.  Reporter: Sînt politicienii noştri mai corupţi şi mai proşti decît ai altora? Dorin Tudoran: Există două caracteristici ale politicianismului românesc care îl personalizează pregnant, cînd e vorba de corupţie. Prima este o combinaţie de jeg şi aroganţă. Coruptul american este, de regulă, mult mai low key, mai şters, încearcă să treacă neobservat. Coruptul român, dimpotrivă, ţine […]

A fost jurnalist cu aplomb şi succes la BBC şi la Cotidianul. Traian Ungureanu e, în prezent, europarlamentar din partea PDL. Înainte ne tutuiam, acum TRU mi s-a adresat la plural în acest interviu luat pe e-mail. Reporter: Eşti coleg cu EBA la Bruxelles; cum ţi se pare că stă cu IQ-ul şi cu politica? Traian Ungureanu: IQ-ul EBEI e peste IQ-ul de ziarist obsedat de EBA. Politică face, în România, doar tatăl domnişoarei pe care o detestaţi în numele Tatălui. […]

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]

Ultimele articole