Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dintre marile romane ale lui Steinbeck, La răsărit de Eden e preferatul meu. Apoi vine Iarna vrajbei noastre şi de-abia pe locul trei Fructele mâniei. Nu numai pentru performanţele epice fabuloase ale autorului, care stăpîneşte fără efort o poveste cu sute de personaje, într-o construcţie perfect echilibrată. Aici însă Steinbeck te impresionează şi cu intuiţiile lui extraordinare cu care atinge măreţia, dar rămîne acelaşi povestitor apropiat de cititori, care nu uită să li se adreseze din cînd în cînd, cu […]

Anna Karenina a avut parte de o sinucidere rapidă din partea lui Tolstoi. Biata Emma, păcălită de doi amanţi s-a mai şi chinuit în spital, fiindcă nu şi-a ales bine nici măcar otrava. Despre morţi numai bine, dar îţi cam vine să spui despre doamna Bovary că n-avea un IQ acătării. Era şi cam apucată, îi plăcea să fantazeze din plictiseală şi îşi făcea impresii greşite despre cei din jur. Într-un cuvînt, o căuta! (Dar dacă noi avem o impresie […]

Cînd primesc veşti proaste sau mă enervează ce se mai întîmplă în jur citesc ceva din Caragiale. De obicei, din Momente şi schiţe. Sau Kir Ianulea. Acum, de cînd cu criza, mai mult din Momente. Mă înseninează funcţionarii lui concediaţi care, cum zice Mitică al lui, „dau muştele afară din Cişmegiu” şi mai ies la o bere cu amicii, să combată. Cum se descurca funcţionarul „suprimat”? Cîte unul din micile economii ale nevestei. Dar ce nevastă! Numai să se uite […]

Pentru meritele sale de cîntăreţ, Gh. Turda a ajuns general de brigadă în rezervă. A fost decorat cu „Virtutea Militară“ şi a devenit cetăţean de onoare în două oraşe. Cîntăreţul general şi-a servit patria şi ca şef al Centrului Cultural Naţional al Ministerului de Interne. Şefia asta i-a cauzat: l-a cercetat CNSAS şi a descoperit că şi-a turnat o mătuşă care voia să plece în Italia. Deşi Gh. Turda n-a cerut, CNSAS i-a eliberat o hîrtie că a fost colaborator al […]

Dacă n-aţi ştiut, aflaţi acum că în afară de cele două romane cu Ostap Bender şi de însemnarea călătoriei lor în America, Ilf şi Petrov au scris povestiri, schiţe, articole, foiletoane, vodeviluri şi scenarii. Ilf le-a adunat într-o carte şi, cînd a văzut că e groasă, i-a zis 1001 de zile*. Aceasta fiind contribuţia lor satirico-parodică la istoria sovietelor din anii ’30.  Nu mult după aceea, Ilf a murit. Petrov n-a mai scris literatură, totuşi a murit şi el la cinci […]

Hanna Bota, Ultimul canibal, Ed. Cartea Românească, 2011 – Un jurnal de călătorie în Vanuatu, arhipelagul de la capătul lumii. Ultimul canibal de acolo nu mai e. Hanna Bota n-a întîlnit în arhipelagul din Pacificul de Sud decît urmaşi ai canibalilor. Şi a scris o carte în 84 de capitole despre expediţia ei şi despre viaţa şi obiceiurile localnicilor. O expediţie care a început a doua zi după ce arhipelagul a trecut printr-un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter, care era […]

Dacă tot am scris despre cele O mie şi una de zile ale lui Ilf şi Petrov, ar fi cazul să aduc vorba şi despre cele O mie şi una de nopţi. Aceste basme în serial cu care stră-strănepoţii povestitorilor care le-au inventat mai cîştigă şi azi un ban cinstit prin pieţele din lumea arabă au ajuns să fie privite cu suspiciune, ba chiar chiorîş, de anumiţi purtători de cuvînt ai califilor exclusivişti de azi ai Coranului. Nici o legătură […]

Cu o zi înainte de a împlini 60 de ani, Traian Băsescu a vrut să le dea o lecţie de neuitat judecătorilor. Să-i înveţe cum trebuie aplicată legea în România, după buget, şi să le bage în cap, dacă nu şi-au dat seama, că preşedintele are muşchi mai tari decît ei. Făcînd pe omul din popor care nu se pricepe la terminologia juridică, dar ştie el ce învîrte judecătorimea română – nu toţi! – Traian Băsescu a vrut să-i înveţe […]

Cum să scrii patru romane despre (cam) aceleaşi personaje şi în mare măsură despre (cam) aceleaşi întîmplări despre care ai scris în primul dintre ele? Lawrence Durrel a izbutit chestia asta, fără se plictisească şi fără să-şi plictisească nici cititorii. Cele patru volume ale cvartetului său i-au adus şi celebritate şi au făcut din el unul dintre cei mai rezistenţi romancieri ai vremii sale la proba timpului. Cînd începi primul volum (Justine) ai toată dreptatea să-ţi închipui că vei avea […]

Într-o noapte de august, din 1986, soţia mea şi eu ne uitam la televizor, la bulgari, la un episod dintr-un serial cu Sherlock Holmes. Pe atunci stăteam la etajul 4 dintr-un bloc de tot atîtea etaje, în Drumul Taberei. La fereastră aveam un plop uriaş care dintr-o dată a început să se mişte furios în stînga şi în dreapta. Doamna mea mă întreabă intrigată ce e. Ii răspund optimist că o fi o furtună de vară care a izbucnit brusc. […]

Dar dacă eroismul nu e doar ceea ce faci în luptă? Dacă erou e şi cel care se pregăteşte zilnic pentru o luptă la care, în cele din urmă, nu va lua parte? Şi dacă un scriitor care pare să scrie o literatură minoră nu face altceva decît să-şi construiască opera, piesă cu piesă, potrivit unei logici numai de el ştiute? Dino Buzzati a nimerit în plin răspunsurile la toate aceste întrebări în prozele sale în care răsucea realitatea în […]

Recunoaşteţi că v-aţi gîndit, cel puţin o dată în viaţă, că ar fi o chestie să deveniţi invizibili? Cînd n-aveam bani să intru la cinema, am jinduit de multe ori după o asemenea stare. M-aş fi mulţumit să stau şi în picioare la film, dacă mi s-ar fi îndeplinit această dorinţă. Am citit Omul invizibil prin clasa a şasea, la o bibliotecă publică de pe Popa Soare, unde cărţile nu se dădeau cu împrumut. Le citeai acolo. Biblioteca era într-o […]

Jean Mattern, Lapte şi miere, Ed. Polirom, 2011 – Un roman despre exilaţi plecaţi din Est, cei care speră că în Occident vor găsi lapte şi miere, de unde şi titlul. Pentru unii dintre ei problema nu e că n-ar găsi în Vest ceea ce aşteaptă, ci că asta nu-i împiedică să se gîndească la cei pe care i-au lăsat în urmă. Dimpotrivă, tocmai laptele şi mierea de dincolo de Cortina de Fier le ţin treze coşmarurile unei vieţi cu […]

Deşi în tinereţe susţinea că nu-i place să ţină discursuri, Márquez a scos anul trecut o carte cu asemenea producţii personale. A intitulat-o, pe bună dreptate, N-am venit să ţin un discurs. Am început s-o citesc sceptic, am continuat-o cu tot mai multă plăcere şi am terminat-o cu părerea de rău că Márquez, care primeşte peste 2.500 de invitaţii pe an să vorbească în public, n-a dat curs mai multora dintre ele.  Cele mai multe dintre discursurile lui sînt aproape excesiv de […]

Actorul princiar Duda a devenit un soi de general manager şi de maestru de ceremonii al Casei Regale. Monarhiştii bătrîni s-au resemnat în privinţa rolului său de ginere al Regelui, dar mulţi dintre ei continuă să nu-l înghită. Cu bizara lui tentativă eşuată de a candida la preşedinţia României, proaspătul prinţ cu ambiţii republicane l-a pus pe rege într-o situaţie penibilă şi pe principesa Margareta într-una imposibilă.  Cînd s-a apropiat de liberali, pe vremea lui Tăriceanu, i-a făcut pe monarhişti […]

Pentru cei mai mulţi cititori ai romanului, adică pentru toţi cei care au văzut ecranizarea din 1961, Holly Golightly are trăsăturile lui Audrey Hepburn. Dacă ar fi fost după dorinţa lui Capote, Marilyn Monroe ar fi fost Holly, chiar dacă rolul nu i se potrivea. Dar dacă citeşti sau reciteşti cartea după ce ai văzut filmul, remarci, tot mai contrariat că Holly nu vrea să semene cu Audrey Hepburn. Şi că, de fapt, n-ar putea semăna cu nici o femeie […]

Nu mă omor după romanele lui Mircea Eliade. Mi se par producţiile unui scriitor silitor, dar nici pe departe atît de acătării pe cît susţin admiratorii săi necondiţionaţi. Eliade romancierul, cînd nu e firav, ca în romanele lui autenticiste, e firoscos, ca în romanele în care o dă pe pe mitologii şi pe exotisme, scrise la rece, cu o îndemînare de chirurg care-şi face mîna pe cadavre. E corect, n-are probleme de stil, dar n-o leagă pe-a romanului decît cu […]

Dacă după primele pagini te enervezi fiindcă nu înţelegi nimic, continuă lectura. Dacă începi să te prinzi cum merge treaba, dar nu-ţi dai seama ce vrea autorul cu amestecul ăsta de perspective şi sărituri temporale, citeşte mai departe, fiindcă eşti pe calea cea bună. Cînd ai ajuns la sfîrşit şi ţi-ai dat seama şi despre ce e vorba şi cum se leagă povestea nu uita să citeşti şi lista personajelor, cu întîmplările lor, pentru că numai astfel Zgomotul şi furia se rotunjeşte.  […]

Poveştile pe care le auzisem despre romanul lui Scott Fitzgerald erau atît de promiţătoare, încît, cînd am citit cartea, mă aşteptam ca personajul despre care vorbeşte Nick Carraway să fie mult mai spectaculos şi mai misterios decît era de fapt. Cînd ştii ceea ce urmează să se întîmple într-un roman, trucurile autorului ţi se par cusute cu aţă albă, oricît ar fi de bine întoarse din  condei.  Ştiind dinainte că Gatsby nu apare de la început, ci e doar pomenit […]

Mai scriam poezii cînd am citit romanul lui Oscar Wilde. Poezii proaste, dar compuse cu pretenţiile pe care ţi le dă adolescenţa despre idealul Artei şi căutarea lui, despre Poezie şi acţiunea de a o sluji cu devotament. Mai precis, dacă nimeream un vers mai acătării, asta era poezie, iar dacă imi ieşeau versuri mai prizărite, alea erau drumul către poezie. Cu asemenea deliberări personale, deschid Portretul lui Dorian Gray. Mă nimereşte de la primele pagini în plexul solar a […]

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]