Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

N.C.Munteanu a făcut un Top 5 al celor mai scîrboşi informatori şi l-a publicat în serial în revista 22. Sînt unul şi unul, aleşi după calitatea prestaţiei şi devotamentul neprecupeţit cu care au turnat la Securitate. În urma unei mature chibzuinţe, N.C.-ul l-a pus pe locul 5 pe Emanoil Valeriu. Vechime în mun­că, devotament neabătut, turnătorii una şi una. Pe 4, boierul Bălăceanu Stolnici. Şi-a turnat şi rude, şi prieteni.  Urma să i se încredinţeze sarcini de răspundere. Din păcate, […]

Să te ferească Dumnezeu de comentatorii şi de istoricii literaturii serioşi. Ăştia sînt mai periculoşi decît cenzorii, pe care cel puţin îi detestă toată lumea şi care, dacă interzic o carte, au meritul involuntar că atrag atenţia asupra ei. Prin anii 70 ai secolului trecut aceşti comentatori serioşi au ajuns la concluzia că Robert Louis Stevenson nu mai are ce căuta în istoriile şi dicţionarele literaturii engleze şi că, în general, nu merita să mai fie nici pomenit. Asta în […]

Dacă ai uitat drumul către lucrurile cu adevărat importante Sau Dacă ţi se pare că ai început să te acreşti şi nu-ţi dai seama de ce, Dacă nu ţi-ai mai văzut de mult timp prietenii, Dacă ai impresia că viaţa e plictisitoare, Dacă te trezeşti posomorît, Dacă dormi fără vise, Încearcă Micul Prinţ. Nu contează cîţi ani ai şi nici cîte cărţi ai citit înainte. Basmul cu desene al lui Exupéry poate fi citit oricînd. E o carte pentru copii […]

Dintre marile romane ale lui Steinbeck, La răsărit de Eden e preferatul meu. Apoi vine Iarna vrajbei noastre şi de-abia pe locul trei Fructele mâniei. Nu numai pentru performanţele epice fabuloase ale autorului, care stăpîneşte fără efort o poveste cu sute de personaje, într-o construcţie perfect echilibrată. Aici însă Steinbeck te impresionează şi cu intuiţiile lui extraordinare cu care atinge măreţia, dar rămîne acelaşi povestitor apropiat de cititori, care nu uită să li se adreseze din cînd în cînd, cu […]

Anna Karenina a avut parte de o sinucidere rapidă din partea lui Tolstoi. Biata Emma, păcălită de doi amanţi s-a mai şi chinuit în spital, fiindcă nu şi-a ales bine nici măcar otrava. Despre morţi numai bine, dar îţi cam vine să spui despre doamna Bovary că n-avea un IQ acătării. Era şi cam apucată, îi plăcea să fantazeze din plictiseală şi îşi făcea impresii greşite despre cei din jur. Într-un cuvînt, o căuta! (Dar dacă noi avem o impresie […]

Cînd primesc veşti proaste sau mă enervează ce se mai întîmplă în jur citesc ceva din Caragiale. De obicei, din Momente şi schiţe. Sau Kir Ianulea. Acum, de cînd cu criza, mai mult din Momente. Mă înseninează funcţionarii lui concediaţi care, cum zice Mitică al lui, „dau muştele afară din Cişmegiu” şi mai ies la o bere cu amicii, să combată. Cum se descurca funcţionarul „suprimat”? Cîte unul din micile economii ale nevestei. Dar ce nevastă! Numai să se uite […]

Pentru meritele sale de cîntăreţ, Gh. Turda a ajuns general de brigadă în rezervă. A fost decorat cu „Virtutea Militară“ şi a devenit cetăţean de onoare în două oraşe. Cîntăreţul general şi-a servit patria şi ca şef al Centrului Cultural Naţional al Ministerului de Interne. Şefia asta i-a cauzat: l-a cercetat CNSAS şi a descoperit că şi-a turnat o mătuşă care voia să plece în Italia. Deşi Gh. Turda n-a cerut, CNSAS i-a eliberat o hîrtie că a fost colaborator al […]

Dacă n-aţi ştiut, aflaţi acum că în afară de cele două romane cu Ostap Bender şi de însemnarea călătoriei lor în America, Ilf şi Petrov au scris povestiri, schiţe, articole, foiletoane, vodeviluri şi scenarii. Ilf le-a adunat într-o carte şi, cînd a văzut că e groasă, i-a zis 1001 de zile*. Aceasta fiind contribuţia lor satirico-parodică la istoria sovietelor din anii ’30.  Nu mult după aceea, Ilf a murit. Petrov n-a mai scris literatură, totuşi a murit şi el la cinci […]

Hanna Bota, Ultimul canibal, Ed. Cartea Românească, 2011 – Un jurnal de călătorie în Vanuatu, arhipelagul de la capătul lumii. Ultimul canibal de acolo nu mai e. Hanna Bota n-a întîlnit în arhipelagul din Pacificul de Sud decît urmaşi ai canibalilor. Şi a scris o carte în 84 de capitole despre expediţia ei şi despre viaţa şi obiceiurile localnicilor. O expediţie care a început a doua zi după ce arhipelagul a trecut printr-un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter, care era […]

Dacă tot am scris despre cele O mie şi una de zile ale lui Ilf şi Petrov, ar fi cazul să aduc vorba şi despre cele O mie şi una de nopţi. Aceste basme în serial cu care stră-strănepoţii povestitorilor care le-au inventat mai cîştigă şi azi un ban cinstit prin pieţele din lumea arabă au ajuns să fie privite cu suspiciune, ba chiar chiorîş, de anumiţi purtători de cuvînt ai califilor exclusivişti de azi ai Coranului. Nici o legătură […]

Cu o zi înainte de a împlini 60 de ani, Traian Băsescu a vrut să le dea o lecţie de neuitat judecătorilor. Să-i înveţe cum trebuie aplicată legea în România, după buget, şi să le bage în cap, dacă nu şi-au dat seama, că preşedintele are muşchi mai tari decît ei. Făcînd pe omul din popor care nu se pricepe la terminologia juridică, dar ştie el ce învîrte judecătorimea română – nu toţi! – Traian Băsescu a vrut să-i înveţe […]

Cum să scrii patru romane despre (cam) aceleaşi personaje şi în mare măsură despre (cam) aceleaşi întîmplări despre care ai scris în primul dintre ele? Lawrence Durrel a izbutit chestia asta, fără se plictisească şi fără să-şi plictisească nici cititorii. Cele patru volume ale cvartetului său i-au adus şi celebritate şi au făcut din el unul dintre cei mai rezistenţi romancieri ai vremii sale la proba timpului. Cînd începi primul volum (Justine) ai toată dreptatea să-ţi închipui că vei avea […]

Într-o noapte de august, din 1986, soţia mea şi eu ne uitam la televizor, la bulgari, la un episod dintr-un serial cu Sherlock Holmes. Pe atunci stăteam la etajul 4 dintr-un bloc de tot atîtea etaje, în Drumul Taberei. La fereastră aveam un plop uriaş care dintr-o dată a început să se mişte furios în stînga şi în dreapta. Doamna mea mă întreabă intrigată ce e. Ii răspund optimist că o fi o furtună de vară care a izbucnit brusc. […]

Dar dacă eroismul nu e doar ceea ce faci în luptă? Dacă erou e şi cel care se pregăteşte zilnic pentru o luptă la care, în cele din urmă, nu va lua parte? Şi dacă un scriitor care pare să scrie o literatură minoră nu face altceva decît să-şi construiască opera, piesă cu piesă, potrivit unei logici numai de el ştiute? Dino Buzzati a nimerit în plin răspunsurile la toate aceste întrebări în prozele sale în care răsucea realitatea în […]

Recunoaşteţi că v-aţi gîndit, cel puţin o dată în viaţă, că ar fi o chestie să deveniţi invizibili? Cînd n-aveam bani să intru la cinema, am jinduit de multe ori după o asemenea stare. M-aş fi mulţumit să stau şi în picioare la film, dacă mi s-ar fi îndeplinit această dorinţă. Am citit Omul invizibil prin clasa a şasea, la o bibliotecă publică de pe Popa Soare, unde cărţile nu se dădeau cu împrumut. Le citeai acolo. Biblioteca era într-o […]

Jean Mattern, Lapte şi miere, Ed. Polirom, 2011 – Un roman despre exilaţi plecaţi din Est, cei care speră că în Occident vor găsi lapte şi miere, de unde şi titlul. Pentru unii dintre ei problema nu e că n-ar găsi în Vest ceea ce aşteaptă, ci că asta nu-i împiedică să se gîndească la cei pe care i-au lăsat în urmă. Dimpotrivă, tocmai laptele şi mierea de dincolo de Cortina de Fier le ţin treze coşmarurile unei vieţi cu […]

Deşi în tinereţe susţinea că nu-i place să ţină discursuri, Márquez a scos anul trecut o carte cu asemenea producţii personale. A intitulat-o, pe bună dreptate, N-am venit să ţin un discurs. Am început s-o citesc sceptic, am continuat-o cu tot mai multă plăcere şi am terminat-o cu părerea de rău că Márquez, care primeşte peste 2.500 de invitaţii pe an să vorbească în public, n-a dat curs mai multora dintre ele.  Cele mai multe dintre discursurile lui sînt aproape excesiv de […]

Actorul princiar Duda a devenit un soi de general manager şi de maestru de ceremonii al Casei Regale. Monarhiştii bătrîni s-au resemnat în privinţa rolului său de ginere al Regelui, dar mulţi dintre ei continuă să nu-l înghită. Cu bizara lui tentativă eşuată de a candida la preşedinţia României, proaspătul prinţ cu ambiţii republicane l-a pus pe rege într-o situaţie penibilă şi pe principesa Margareta într-una imposibilă.  Cînd s-a apropiat de liberali, pe vremea lui Tăriceanu, i-a făcut pe monarhişti […]

Pentru cei mai mulţi cititori ai romanului, adică pentru toţi cei care au văzut ecranizarea din 1961, Holly Golightly are trăsăturile lui Audrey Hepburn. Dacă ar fi fost după dorinţa lui Capote, Marilyn Monroe ar fi fost Holly, chiar dacă rolul nu i se potrivea. Dar dacă citeşti sau reciteşti cartea după ce ai văzut filmul, remarci, tot mai contrariat că Holly nu vrea să semene cu Audrey Hepburn. Şi că, de fapt, n-ar putea semăna cu nici o femeie […]

Nu mă omor după romanele lui Mircea Eliade. Mi se par producţiile unui scriitor silitor, dar nici pe departe atît de acătării pe cît susţin admiratorii săi necondiţionaţi. Eliade romancierul, cînd nu e firav, ca în romanele lui autenticiste, e firoscos, ca în romanele în care o dă pe pe mitologii şi pe exotisme, scrise la rece, cu o îndemînare de chirurg care-şi face mîna pe cadavre. E corect, n-are probleme de stil, dar n-o leagă pe-a romanului decît cu […]

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]

Ultimele articole