Articole scrise de: Radu Hângănuț

Un ins lipsit de organul nuanţei, care a „confiscat“ cu neruşinare ade­vărul despre revoluţia din ’89 şi care-şi închipuie că istoria se poate măsura cu metrul de croitorie, mă somează în calitatea mea de „Mesia“ să-mi dau cu părerea ca un şef de cadre despre „apostolii“ anonimi şi pătaţi ce s-au înghesuit în studi­o­ul 4 al televiziunii române pe 22 decembrie ’89. Acest domn semi-ridicol nu-i decît un muştiuc proaspăt în gura unor trompetişti cocliţi şi cu ochi al­baştri care, […]

Pe vremea războiului rece, Mao Zedong a introdus, la un moment dat, cultura macului ca armă de apărare împotriva americanilor, după ce secţia de propagandă ajunsese la concluzia că soldaţii yankei nu sînt altceva decît o turmă de drogaţi care, după ce se îmbată criţă cu Coca-Cola, trag pe nas vălătucii fumului de opium. Ideea era că, plasîndu-le praful la preţuri derizorii, în cîţiva ani puşcaşii marini nu vor mai putea ţine arma în mînă din pricina tremuriciului. Tot căutînd […]

În mitologia şleampătă a politichiei româneşti, unde nimeni n-a murit de damful ridicolului, apariţia unui liberal „cinstit şi sărac“ pe ulicioara suspinelor avea să umple golul lăsat de retragerea lui Ion Iliescu în debara. Fiindcă în Crăciunul copilăriei noastre am suferit de prea puţine globuleţe, bomboane fondante şi nuci poleite, avem acum pornirea freudiană de a-i împodobi pe noii sosiţi în stabiliment ca pe brăduţi, îmbăloşîndu-i în beteala unei admiraţii bolnăvicioase. Cine ar fi bănuit că în zglobiul ministru al […]

După ce au înghiţit pe nerăsuflate hapul lui Bush, că poamele răului nu cresc decît în grădina Islamului, europenii şi-au dat în petic interzicînd zilele trecute basmaua trasă pe ochi a musulmancelor, nu şi chiloţii transparenţi ai creştinelor din Bruxelles. Că asta e morala Coanei Europa la început de secol douăzeci şi unu: n-ai voie să-ţi ascunzi faţa sub văl de vreme ce ţi-e îngăduit să-ţi arăţi curul pe stradă.  A fost de ajuns ca un creştin de-al nostru scandinav, […]

Cine şi-ar fi închipuit acu’ douăzeci de ani că societatea noastră se va metamorfoza dintr-o îngăduitoare damă de consumaţie într-o mătuşă habotnică şi pîrîcioasă, stînd cu bucile pe cheile de la cămară? După ce am trăit cu obsesia congelatoarelor burduşite chiar şi cînd mîncam cartela lui nea Nicu pe pîine, nu ne putem obişnui cu ideea că vîntul libertăţii îţi smulge şi vrabia din mînă şi-ţi uşuie şi cioara de pe gard. Dulcele frison capitalist, trăit cu inconştienţă în anii […]

Abia ce se oglindi narcisiacul nostru preşedinte în apele istoriei, trecînd Prutul de mînuţă cu Hitler în pas de deux, că pofta de brînză de vaci a lui Benjamin Netanyahu îl salvă de la dezastru, scoţîndu-l nu doar din ghearele lui Medvedev, ci şi din rahat. Norocul chior îi tutelează în continuare existenţa lui Traian Băsescu, fiindcă normal era ca premierul israelian să-l exoflisească pe corijent din lumea bună a politichiei, trimiţîndu-l să facă pluta pe Marea Moartă, nicidecum să […]

Cu aerul său de fată mare care își închipuie că păsărica e de genul neutru, domnul Funeriu a ajuns în topul gingășiilor băsesciene, deși numai în desenele animate se în­tîmplă ca un cotoi năpîrlit în rele, trăind într-o veșnică săptămînă a brînzei între ghena de gunoi și aco­perișul fierbinte, să declare cu seninătate că printre feblețile sale se numără și șoricelul dalb, născut în eprubeta unui laborator de științe naturale. Într-o țară unde pușcăriabili se­mianalfabeți și-au tatuat pe bicepși titlurile […]

Fratele Preşedintelui a tăiat fără şovăire nodul grobian, afirmînd că aşa cum îl ştie el pe Traian, în ’47 n-ar fi abdicat, ci s-ar fi sinucis. „Plîngi Moldovă, scrie peană!“ – căci habar n-aveam noi cu ce sinucigaş de cursă lungă sîntem contemporani şi cît de diferit ar fi arătat istoria poporului român dacă ăl mai viteaz dintre regii asfaltului s-ar fi născut ceva mai devreme. De pildă, nu şi-ar fi pierdut capul în Cîmpia Turzii, ca aiuritul ăla de […]