Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Bogătanii n-aduc fericirea, fanii aduc fericirea

Zoom Bogătanii n-aduc fericirea, fanii aduc fericirea

Fraților, am învins! Prăduitorii au învins! UEFA a trecut de partea poporului! Complotul bogătanilor a eșuat, a izbîndit revolta fanilor! Perversul proiect de Superligă Europeană (un plan clocit în laboratoarele cîtorva mari cluburi) s-a fîsîit. Tentativa de puci a celor ce-și doresc un fotbal doar al lor, al miliardarilor, a fost înfrîntă. Deocamdată, cel puțin. Rămîne o importantă victorie de etapă. Poporul microbist răsculat, cu bravii fans englezi în frunte, a ieșit în stradă. Uneltirile unei monstruoase coaliții au fost, astfel, dejucate. „The Dirty Dozen“ (duzina de ticăloși care-și doresc Superliga Bogaților, acolo unde să joace doar ei, bogații, între ei), da, a trebuit să dea înapoi. Că chiar așa, în halul ăsta, nu se putea, boierilor… Lăsați-ne măcar să trăim cu speranța (iluzia?) că fotbalul, de la originile lui, rămîne un sport al celor mulți, chiar și al celor mai amărîți, mai săraci. Nu-i doar al cîtorva șmecheri cere promovează egoist deviza: „We lovele football!“.

Tărășenia aceasta, cu Superliga, poate spune, însă, și alte trebușoare. E vorba de un anumit spirit al vremurilor în care trăim și nu de ieri, de azi. Se poate comenta d.p.d.v. sportiv, economic, social, politic și chiar geopolitic etc. Toate se întrepătrund și, de aceea, n-avem loc să le descîlcim aici. Doar ne batem capul, întrebîndu-ne: de unde a pornit, nene, planul ăsta cu Superliga? Păi, economic, să zicem că a pornit din partea unora cărora le convine așa-zisul „model neoliberal“. „Dom’le, e piață liberă, e concurență liberă. Dacă vreți, dacă sînteți în stare, concurați cu noi! Dacă nu, lăsați-ne în pace, în competiția noastră pentru profit, săracilor!“ – așa au zis, inițial, cei 12. Serios? E ca și cum i-ai cere unui boxer de categorie ușoară să se bată cu unul de categie grea, un malac, care, de mic, a halit întăritoare de efort. Tot pe partea economică, n-o fi întîmplător că, în planul de puci Superliga, capii răutăților au fost șefii de la Real Madrid și Juventus Torino, cei care i-au cooptat și pe alți șefi din Peninsula Iberică și din Peninsula Italiană. Realu’, la fel ca Barcelona, e înglodat în datorii. S-au gîndit la americani, cei care au șters datoriile unor prădători din instituțiile economico-financiare, atunci cînd, în criză, a mers deviza „Too big to fail!“. Azi, în alt tip de criză, cei mari, pentru a nu se prăbuși, au încercat să impună un tip de competiție europeană pe modelul competițiilor de peste Ocean. Băi, tăticilor, chiar ați vrut să ne luați drept proști, să vă bateți joc? Fotbalul american nu-i totuna cu fotbalul nostru european. D-aia și mai există istoria și diversitatea încă: ceea ce funcționează bine-mersi în SUA, ei bine, nu se potrivește neapărat și-n competițiile europene. Poate nu întîmplător cluburile din Germania și Franța n-au pus botul la diversiunea inițiată pe flancul italo-spaniol și susținută oportunist de perfidul Albion. Cele 12 cluburi rebele au dorit să ignore istoria și diversitatea  europene. Bine că au luat-o-n barbă! Dacă presa tot i-a trimis la film, i-am putea și noi numi 12 Monkeys, Armata Celor 12 Maimuțe. Că asta le trecea prin cap – să transforme fotbalul european într-o maimuțăreală exclusivistă, pe bani mulți, doar în buzunarul lor. Ar fi fost, deja, prea mult. Hazardatul proiect Richexit a fost respins, mai ales datorită reacției ferme a cetățenilor din Regatul Unit al Fotbalului. De-a lungul timpului (de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea), fotbalul a ajuns să însemne – banalitate, deja – mai mult decît un simplu joc. A devenit un sport al tuturor, săraci și bogați. A devenit o expresie a democrației și pluralismului. De la mămica lui, Marea Britanie, fotbalul a fost adoptat mai ales în mediile proletare. A crescut și, cu timpul, a fascinat toată lumea. Asta, pînă ieri, cînd unii se gîndeau că s-ar putea să aibă un fotbal doar al lor…, directorii circului, proprietarii unor menajerii de lux, cu exemplare rare, hrănite regește și achiziționate pe sume indecente… Bine că nu le-a ieșit, ducă-se!

Ar mai fi destule de zis despre eșuata Superligă (vom reveni, posibil!), da’ sîntem în Săptămîna Patimilor. Zeul Fotbal să-i ierte pe cei 12 apostoli ai trădării, pe Iudele de la cluburile care voiau să vîndă sportul oamenilor cu miliarde de arginți. De data asta, poporul din stradă, cu strigătele lui, a impus calea cea dreaptă. Cei de la UEFA (cu toate marile lor păcate) au respins ferm uneltirea fariseilor. E de bine. Pînă la următoarea tentativă, întăriți-vă umanitatea! Hai omenia! Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cel mai primejdios drum

    11 mai 2021

    Marele explorator care a călcat pe spinarea aligatorilor din mlaștini, dansînd pe buza prăpăstiilor cu rucsacul în spinare, înfășurat în voalul de zăpadă al miresei din Kilimanjaro, după ce a […]

  • Baroni, aruncați armele!

    11 mai 2021

    La parastasul ursului Arthur nu s-a auzit nici un bocet pesedist. Nici liberalii și nici ungurii nu s-au grăbit să-și tragă mucii la căpătîiul splendidei fiare. Toți iubitorii de natură […]

  • Vaccinații über alles

    11 mai 2021

    Bâjbâim neputincioși încă de la începutul lui 2020, în încercarea de a găsi un dușman cât de cât decent. Să fie măcar vizibil, să-l putem fotografia, filma și expune public, […]

  • De ce e mai coruptă stînga decît dreapta

    4 mai 2021

    Cine a furat mai mult: PDSR-ul lui Ion Iliescu în lungul și înverșunatul lui jaf din anii ’90 sau CDR-ul lui Constantinescu în haotica guvernare din anii 1996-1999? Cine s-a […]

  • Emasculata concepție

    4 mai 2021

    De ce se ratează complet partidele și politicienii așa-zis noi atunci când ajung la putere sau în apropierea ei? E o întrebare pe care uneori nici măcar nu vrem să […]