Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 20: Inginerul și generalul

Zoom București, marea speranță Episodul 20: Inginerul și generalul

De cînd ajunsese la Iași, domnul Brătianu visa tot mai des conacul său de la Florica. Iar cînd se trezea din somn, își aducea aminte că Florica lui era în teritoriul ocupat. Din cîte aflase, conacul său nu fusese jefuit sau batjocorit, ca altele, mai apropiate de București. Asta îl și făcea să aibă un sentiment aparte față de ocupanți. Îl respecta pe marele Mackensen, la fel cum îi detesta pe unii dintre generalii armatei române care pierduseră, de proști ce erau, luptele de pe front.

Dar în acest respect era și o ură teribilă. Mackensen devenise stăpînul României și al domeniului său de la Florica, ceea ce nu putea să-i ierte. Iar armata lui, chipurile civilizată, furase și violase, cot la cot cu bulgarii, pe capul cărora Mackensen arunca toate abuzurile ocupanților.  Asta ca să nu mai zicem că românii aflați sub ocupație plăteau în grîu și porumb, și în vite, și cîte altele după ce încăpuseră pe mîna învingătorilor.

Domnul Brătianu era însă otrăvit că armata română fusese învinsă de nemți fiindcă generalii ei nu fuseseră în stare să profite nici măcar de situațiile tactice în care ar fi trebuit să cîștige, fiindcă unii dintre ei habar n-aveau de ceea ce se mai întîmplase în materie de război, de la 1877 încoace.

În privința furniturilor pentru armată, Brătianu accepta că poate și el greșise dîndu-le pe mîna industriașilor liberali, care nu erau în stare să livreze armatei ceea ce îi trebuia, chiar dacă primise toate asigurările din partea lor că Ministerul de Război va căpăta de la ei tot ce-i trebuie. Or, generalii armatei, bețivi, mîncăi și afemeiați, în loc să-i spună că primeau arme și gloanțe mai puține decît în contractele armatei și că nici măcar uniformele și bocancii nu erau așa cum ar fi trebuit să fie, se declarau mulțumiți și gata să se lupte cu inamicul. Asta i se părea lui Brătianu, cu mintea lui de inginer, un soi ticălos de trădare. Dar cum să-i acuzi pe nu știu cîți generali că se lăsaseră mituiți de oamenii de afaceri, cei mai mulți liberali, care le furnizaseră  echipamentul mizerabil pentru front?

Așa că, în ziua în care s-a întîlnit cu generalul Berthelot, francezul, domnul Brătianu s-a simțit pentru prima oară, după nu mai știa cîte luni, ca un om politic eliberat de coșmarurile sale. Francezul, om rațional, îi vorbea pe limba lui de inginer, deprins cu logica, nu în jargonul militar din care nu înțelegea mai nimic, deși generalii cu care stătea de vorbă i se adresau pe românește și îl tot asiguraseră că vor cîștiga luptele pe care le pierduseră, pînă cînd ajunseseră Regele și guvernul în refugiu la Iași.

După ce a inspectat trupele, burduhănosul francez l-a asigurat că soldații români aveau aceleași aptitudini să moară pe front ca și francezii. Doar că pînă acum fuseseră la fel de prost conduși la luptă ca și francezii. Nu că nemții ar fi fost mai bine trimiși să iasă din tranșee. Atîta că nemții se duc mai disciplinați la moarte. Și rușii erau la fel de disciplinați, cînd era vorba de candidatura la moarte, doar că nu te mai puteai bizui pe ei de cînd fusese detronat țarul.

Francezul l-a sfătuit pe Brătianu să-i spună Regelui pe ce generali se putea bizui, la o adică, după care s-a pus pe mîncat și pe băut, ca unul care, ca militar în război, nu știa dacă va mai apuca ziua de mîine.

Cînd Brătianu s-a dus în audiență la Rege, Majestatea Sa era ocupat cu colecția sa de timbre. Regina, în schimb, i-a făcut semn să se întîlnească în cabinetul său, împreună cu consilierul ei militar american. Domnul Brătianu se simțea stingherit din cauza asta. Regina avea anumite slăbiciuni trupești care o făceau să se coboare la aventuri despre care se afla sau despre care se bănuia. Domnul Brătianu și-a zis atunci că, din patriotism, trebuia să o influențeze și fizic pe Regină. Astfel că a atins-o mîngîietor, pe neobservate, pe englezoaica ce devenise regina convinsă a României. La București nu s-ar fi putut întîmpla una ca asta, decît dacă el și Regina ar fi găsit de comun acord un loc de întîlnire, dar aici, la Iași, la război, ca la război.

Cînd a pipăit regalul trup al Mariei, Brătianu s-a trezit că din el zvîcnea sămînța Brătienilor, ca în copilărie, cînd într-o noapte i s-a părut în vis că bucătăreasa de la Florica îl mîngîia într-un fel pe care nu-l mai pomenise pînă atunci. În seara aceea însă, între el și Regină avea să se nască o relație specială. Chiar dacă regina avea să-și mai dăruiască regalul trup și altora, atunci, la Iași, între ei doi s-a născut alianța care avea să-i ducă mai tîrziu pe culmile gloriei. Povestea asta a aflat-o moașa Vasilica mulți ani mai tîrziu, la un botez, cînd una dintre damele de companie ale reginei s-a scăpat, povestind de unde se trăgea relația apropiată a Casei Regale cu liberalii, adică dintre Regină și marele Brătianu.

 (Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT

1 comentariu

  1. #1

    Militarul american pomenit era col. Boyle, canadian de fapt, dupa cate-mi amintesc, amantul reginei Maria. Un alt iubit notoriu in epoca a fost Zizi Cantacuzino, viitorul mare legionar. Si alti cativa cu care umbla in dragoste regina. Despre Ionel Bratianu nu stiam sa fi fost in pat cu regina.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite