Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Copilul împăraților vindecă soldați

Zoom Copilul împăraților vindecă soldați

Ioan Cantacuzino, celebrul medic epidemiolog care s-a luptat cu tifosul exantematic în cele două războaie de extindere a teritoriului României, coboară din stirpea împăraților bizantini. Așa, cel puțin, e consemnat în legenda familiei, întreținută, veacuri la rînd, cu fanatism, de urmașii presupuși ai acelor basilei morți, îngropați și muți. Înrudirile împărătești sînt păstrate, se știe, cu prețul consangvinității, iar moștenitorii sîngelui neamestecat arată ca niște erori ale biologiei înveșmîntate în aur și purpură. Cu toate astea, multe figuri ilustre din familia Cantacuzino, între care și medicul Ioan Epidemiologul, plesnesc de sănătate și respiră vigoare prin fiecare por. Aici trebuie admirat aportul slujnicelor și al cameristelor, al bucătăreselor și al roabelor țigănci la împrospătarea aristocraților.

Ioan Cantacuzino s-a născut, așadar, în 1863, la București, într-un palat în care doar pereții nu erau din metal prețios. Înalt, spătos, cu un chip în care se regăsea frumusețea unei misterioase mame din clasa de jos, copilul și apoi tînărul Ioan a arătat o înfocată pasiune pentru știință. Banii obținuți din infinitele moșii ale familiei i-au permis nu numai să se îmbăieze în șampanie franțuzească, ci și să studieze Științele și Medicina la Paris. A luat licențele smulgînd admirația profesorilor și a practicat arta vindecării în cîteva spitale din Orașul Luminilor. În 1894, cu doctoratul în buzunar, merge pentru doi ani ca profesor la Universitatea din Iași, apoi revine la Paris, pentru a lucra la Institutul Pasteur cu renumitul Ilia Ilici Mencinikov.

După ani de practică în universul virușilor ucigași începe să predea la București tratamentul epidemiilor care concurează războaiele: holera, tifosul, tuberculoza și febra tifoidă. În războiul din Bulgaria, din 1913, profesorul doctor Ioan Cantacuzino se luptă cu singurul inamic al soldatului român, holera. E numit șeful serviciului sanitar de pe întreg frontul și salvează, cu știința dobîndită în laboratoarele Pasteur, viețile a mii de țărani mobilizați. Organizează tabere de îngrijire, carantine, trenuri medicale, instituie norme de igienă necunoscute pînă atunci și reușește să evite singura înfrîngere pe care armata română o putea înregistra fără să aibă un adversar în carne și oase.

Trei ani mai tîrziu, în 1916, Ioan Cantacuzino primește aceeași misiune. Organizează salvarea răniților, dar, mai ales, a suferinzilor de tifos. Tifosul a egalat, în primul război mondial, numărul de morți pe front. L-ar fi depășit, l-ar fi dublat sau triplat, probabil, dacă Ioan Cantacuzino și cei 2.400 de medici angajați în lupta cu dușmanul microscopic n-ar fi obținut victorii eroice.

Ioan Cantacuzino a primit distincțiile și aprecierile pe care le merita în timpul vieții, pe care a avut norocul s-o părăsească înainte ca regimul comunist să-l bage la pușcărie în aceeași celulă cu bacilul Koch.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
romania100