Cu proiectele pe frunte, stăm de-un veac, că-s amănunte!

Fraților, ne-am convins! După lupte seculare care durează de 30 de ani, am avut iarăși (un fel de) alegeri, vom avea iarăși (un fel de) Guvern – democrație, monșer! Este încă un moment care îndeamnă la paralele între viața sportivă și viața politică. Așa cum se știe, tot românu’ se pricepe la sport și la politică. Oricît am ironiza situațiunea, există totuși măcar o chestie care apropie aceste două mari discipline românești: Proiectul, tăticule, Marele Proiect sau Proiectul de Țară, așa cum i s-a consacrat numele, de la o vreme. Chiar dacă performanțele ni-s discutabile, ne menținem în topul mondial al proiectelor. La proiecte, puțini pot rivaliza cu noi. De fiecare dată cînd s-au schimbat guvernările aveam proiecte minunate. La fel și în sport. La federații și la cluburi s-au derulat grămezi de proiecte, unul mai ofertant decît celălalt. Și s-au reluat mereu de la zero. Cînd s-a schimbat stăpînirea, s-a schimbat modificarea. Mai c-ai zice că România eternă este la fel ca actualul club de fotbal Dinamo: la fiecare rundă electorală, e New Romania, New New Romania ș.a.m.d., cu bani atrași de la niște misterioși investitori europeni. De fapt, tot suporterii cotizanți mai mențin gruparea pe linia de plutire. Asta ca să nu mai pomenim și de alte asemănări…

Infrastructură-Sănătate-Educație. A devenit deja un loc comun, un fetiș, o banalitate – în politică și-n sport. Sînt problemele noastre endemice, ne-am deprins să le identificăm măcar. Da’ tot n-am reușit, în 30 de ani de democrație, după atîtea runde electorale, să avansăm în rezolvarea lor. De ce? Asta ține de farmecul nostru specific. Nu avem autostrăzi, spitale și școli, la fel cum nu reușim să avem nici prea multe stadioane și săli de sport, preparatori și specialiști în medicină sportivă, antrenori de copii și juniori. Dar avem întotdeauna niște proiecte minunate, așa cum ziserăm.

Corupția. Este bineînțeles, o altă problemă endemică de-a noastră. Tot în ultimii 30 de ani, candidați peste candidați au promis că o vor rezolva. Efectul? Anumiți magistrați și-au făcut de cap, iar anumiți arbitri continuă să greșească în continuare. Acum, cu o nouă guvernare – e clar! –, se va introduce sistemul VAR și-n România. Conform promisiunilor, vom deveni una dintre cele mai corecte și performante țări din Europa, ba chiar din lume. Ne vom califica la Mondiale cu fotbalul la fel ca-n secolul trecut! Vom cîștiga multe medalii la Olimpiadă, la fel ca pe vremea atîtor guverne comuniste și corupte. Pînă acum, doar corupția ne-a tras în jos, nu și lipsa de coerență și/sau inteligență. Da, se configurează un alt Proiect, un Mare Proiect!

Acum vreo 30 de ani, să tot fie, un filosof și editor publica un frumos eseu despre încremenirea în proiect. Nu-i cazul aici să-l comentăm pe maestrul Gabriel Liiceanu. Fiecare cu proiectele lui. Tot ce putem (din păcate) doar constata e că noi, românii, sîntem din cale-afară de deștepți. Nu sîntem deloc proști. Una-două, pac, au și schimbat proiectul. Și tot așa, de vreo 30 de ani încoace… la fiecare campanie de calificare, la fiecare campanie electorală, mai apare cîte un Mare Proiect, un mare Proiect de Țară.

Ce așteaptă sportul de la noua coaliție guvernamentală? Păi, același lucru ca întotdeauna: Doamne ocretește-i pe români! Importantă e speranța, că de proiecte n-am dus niciodată lipsă. Hai România! Hai omenia!