Da, trăim vremuri interesante! Acum – ca de atîtea alte ori, în istorie – toată lumea vorbește doar despre boală și despre bani. Boala, hai, las-o! E printre noi, a devenit o nenorocire deja banală. Cu banii, în schimb, rămîne complicat. Ne referim, firește, la spectaculosul transfer al lui Dennis Man. A fost prea ieftin sau suspect de scump? Habar n-am!
Habar n-avem nici care-s dedesubturile, nici care-s detaliile colaborării dintre Gheorghe George „Gigi“ Becali și Ana Maria Prodan-Reghencampf. Ei se ceartă, ei se-mpacă! Vor fi tot niște vedete, „easy targets“, ținte facile pentru abordările tabloide. Treaba lor! Treaba iubitorului de fotbal e să se-ntrebe cam ca-n reclamă: „Da’ Man, Dennis Man, cît e Dennis Man?“.
Dennis Man – să fie clar – este un jucător bun spre foarte bun. Detaliile transferului de la FCSB (adică Steaua) la Parma interesează, acum și aici, prea puțin. Suma vehiculată se mișcă într-o marjă lejeră, ceva între 11 și 15 milioane de euroi. Nici nu-i prea mare aproximarea, la cît bănet se-nvîrte în sportul contemporan… Indiscutabil, instituțiile statului nostru de drept, Uniunea Europeană vor reglementa cu înțelepciune – cine, cum, cît.
În spiritul transparenței europene, iubita noastră Uniune va lămuri, o dată pentru totdeauna, eterna enigmă a banilor învîrtiți la orice transfer – în Italia, Spania, Franța și chiar Germania. Anglia s-a scos, Premier League a ieșit din UE.
„Semnătura istorică“, „suma istorică“ – cu ton apăsat zicea deunăzi un om de la TV (PRO X), apropo de atît de discutabilul transfer al lui Dennis Man. Chiar ne-a pus pe gînduri. Din perspectivă istorică, ne-am ridicat de pe gîndurile alea și am căzut pe alte întrebări. De ce, frați români, e istoric faptul că un jucător din campionatul nostru pleacă pe o sumă mai mare de zece milioane? De ce ăia din Serbia sau Croația, să zicem, se transferă în Occident la prețuri de două ori mai mari? Serbia sau Croația – hai să fim serioși! – au campionate la fel de slabe și corupte, nu-s mai presus de biata și draga noastră Liga 1. Ei bine, de ce vecinii ex-iugoslavi vînd pe zeci de milioane, iar noi zicem că o cifră de peste zece milioane înseamnă istorie? „E vorba de brand, de brand-ul de țară“, veți zice. Așa o fi, nu contestăm. Băi, da’ dincolo de atît de fetișizatul brand de țară n-o fi vorba, cumva, și de altceva? Educația – ce părere ai, române, despre această problemă? Cam ce părere aveți, fraților microbiști, despre cum sînt educate noile generații fotbaliste, în așa-zisele centre, sau chiar academii, de copii și juniori?
Sîrbii și croații s-au războit între ei (îi luăm doar ca exemplu, nu ne băgăm în certurile lor), dar n-au lăsat-o moale cu școlarizarea în fotbal. Doar noi – deștepții deștepților, genii ale Balcanilor – am făcut noi ce (n-)am făcut. Experimente după experimente. Iar acum, iată, ajunserăm să zicem că-i de-a dreptul un eveniment istoric: un jucător din Liga 1 s-a transferat în seria A, pe o sumă rezonabilă. Merităm mai mult, credem. Asta e, dacă nu ne place școala… Hai România!
