Cine se scoală de dimineață ajunge la o concluzie încurajatoare pentru moștenitorii unei civilizații clădite pe fundamente greco-latine și iudeo-creștine: Europa rămîne detașat pe primul loc, în ciuda tuturor experților în declinologie. Ne-am trezit cu noaptea-n cap, pe la 9 a.m. trecute fix, ca să ne uităm la Cupa Asiei. Ne-am frecat la ochi și am descoperit că se dispută pe alt continent, în Australia. OK, am zis, trebuie încurajată multicontinentalitatea! Am pus de cafea, să-i vedem pe băieți la treabă. În partida inaugurală, australienii au fost ăia pe care-i știam deja: niște vlăjgani simpatici și inimoși de la periferia Imperiului Britanic, însă departe de agresivitatea educată și de rafinata perfidie din Albion. Chiar și-așa, traversînd o schimbare de generații, îi bătură fără probleme pe naivii din Kuweit. Bun, da’ pe urmă veniră Coreea de Sud – Oman, Uzbekistan – Coreea de Nord și China – Arabia Saudită a lui Nea Oli. Cu 1-0 terminate toate, măi frate! Așa se face că, la Emiratele Arabe – Qatar, am simțit că mai venim pe-acasă, în Liga 1, ca la un meci între două echipe mai rudimentare, dar entuziaste.
Faceți-ne cum vreți – incorecți politic, europocentriști aroganți. Noi, după primele zile din Cupa Asiei, preferăm Bătrînul Continent. Așa cum o fi el, bătrîn, are capacitatea să se reinventeze mereu. Fotbalul asiatic, cu tot respectul cuvenit, rămîne doar o copie a unei tehnologii inventate și mereu rafinate în Europa. Zic destui că centrul lumii se deplasează în Pacific – părerea lor. Noi zicem că, încă o vreme, o viață, centrul lumii noastre va rămîne în Atlantic, pe axele Argentina-Brazilia și Spania-Anglia, cu un pilon așezat stabil pe solul continental – Germania, über alles. Deși se trezesc cu cîteva ore înaintea europenilor (conform fusului orar), asiaticii mai au de recuperat niște decenii bune de cultură fotbalistică.
Altfel, pentru românașii noștri, Asia poa’ să rămînă aceeași oportunitate de biznis. E pe bani. Ai zice că sportul nostru național e Golful Persic, pînă-n China și Coreea de Sud. Nu mai pomenim toate exemplele, sînt prea multe, de la inegalabilul Ilie Balaci la inenarabilul Victor Pițurcă, de la Pavel Badea și Marius Nicolae la Rădoi și Sânmărtean. Ș.a.m.d. A venit momentul, poate, să ne arătăm anvergura, ca o țară de frontieră între Occident și Orient, trecută și prin calvarul comunist. Le vom zice sincer lor, asiaticilor: noi antrenăm și jucăm, voi ne plătiți și vă facem să credeți că așa se joacă fotbalul! Așteptăm Cupa Africii, feblețea noastră. Hai Europa, sîntem cei mai buni!
