În atmosfera coruptă și lubrică a cartierului Fanar, bătrînul chefliu Constantin Caradja pe cunoaște pe fiica zvăpăiată a familiei Șuțu, Zefira. În 1736, de la acest tip de cunoaștere se aștepta totul, fiindcă alte distracții în afara mîncării și pedofiliei nu erau îngăduite de sultan. Așa se face că minora Zefira e lăsată cu burta la gură, după ce, potrivit moravului, a fost lăsată și cu gura la burtă. Din această poveste decadentă de iubire se naște, în 1737, copilul Nicolae Caragea, rodul lipsei de prevedere a Zefirei și al celui mai spătos arnăut din slujba lui Constantin. Nicolae e ceea ce se poate numi un produs tipic al școlii politice turco-grecești, el ajungînd pe tronul Valahiei numai cînd a dovedit că poate fi sclipitor atît la lăcomie, cît și la slugărnicie. Stagiul de cinci ani în poziția de mare dragoman al Imperiului Otoman i-a oțelit dorința de parvenire și i-a ascuțit simțul trădării pînă la acel nivel pe care doar cei mai stricați viziri îl puteau atinge.
Nicolae Vodă Caragea a urcat pe tron la 15 ianuarie 1782 și, pînă la 17 iulie 1783, cînd a fost coborît, nu a apucat să strîngă nici o zecime din banii plătiți pe domnie. I se promisese un mandat lung și răbdător cu creditele sale, iar Nicolae Vodă, în loc să jefuiască țara din prima zi, și-a spus că are timp destul și că mai întîi trebuie creat cadrul. Așa a apărut poliția edilitară, care stătea cu ochii pe cei care urmau să-și ridice palate. Așa a apărut poliția sanitară, care urmărea, din umbră, starea de sănătate a celor care puteau fi storși de bani. Așa a apărut poliția drumurilor, care, la o adică, era gata să ațină calea celor care aveau de gînd să fugă cu banii. Așa a apărut poliția localurilor, care supraveghea clienții cu dare de mînă. Nicolae Vodă a creat mecanisme de control pentru hanuri, cafenele și igienă publică pentru a putea ști în fiecare clipă cîți bani se cheltuiesc și cît de bine se mănîncă cei ce urmează să fie prădați. Pe la jumătatea anului 1783 a introdus pașușul, adică actele obligatorii în caz că vrei să părăsești țara. Astfel, Nicolae își desăvîrșea planul de încercuire a valahilor asupra cărora avea să-și reverse armata de jupuitori. Numai că, taman cînd să dea semnalul jafului organizat, a fost mazilit și cărat la Constantinopol. Creditorii au încercat să scoată de la el banii cu ajutorul unui călău, dar au trebuit să se mulțumească cu cîteva urlete și un ultim suspin.
Scurt si nevericit traiu in vremea aia.