Noi, români experți la caft, spargem fața lu’ Mannschaft!

Ne-am răzgîndit, nu mai ținem cu Macedonia de Nord. Așa a vrut soarta, tragerea la sorți: macedonenii ne vor fi adversari în grupa preliminară pentru Mondiale. La anu’, la turneul final european, cînd vor juca ei pe Arena Națională (iar noi, nu), îi vom găzdui cu politețe și tradițională ospitalitate, așa cum se cuvine. Chiar nu sîntem rasiști, pe bune – nici cu negrii, darmite cu macedonenii. Altfel, sîntem obligați să respectăm voința exprimată la urnele cu bile de la UEFA: tre’ să batem Macedonia de Nord! Islanda și Macedonia sînt principalele noastre rivale, în lupta pentru locul doi. Marea favorită pentru locul unu e Germania. Ca experți în geopolitică fotbalistică, picarăm pe gînduri. Fotbalistic vorbind, am nimerit într-o grupă acceptabilă, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În schimb, ne vor omorî două drumuri lungi, la Erevan și Reykjavik. Cînd, copii și juniori fiind, la fotbal ne uităm, dom’le, se schimbă o formulă: „Aceeași Europă – de la Atlantic la Urali!“. Acum, iacătă, ne-am pomenit la mijloc – într-o grupă care se-ntinde din hăul nordic al Atlanticului pînă la munții Zanghezur, la granița cu Iranul. Dom’le, cît s-a mai lăbărțat și Europa asta a noastră! În Liechtenstein, poate, sperăm, ne-om mai relaxa, după un uriaș efort de extindere. Da’ stai să vezi, lupta noastră nu se oprește aici. O altă tragere la sorți ne-a scos din pălărie, iarăși, niște adversari demni, demni și de comentat. La turneul final european Under 21, am picat în grupă cu Ungaria și cu Olanda. Păi, cu Ungaria tot disputăm meciuri istorice, de vreo mie de ani (la primăvară, de data asta fără dubii, va juca și pe teren propriu). Olanda e principalul nostru adversar de dată mai recentă – ne tot blochează accesul în Spațiul Schengen, ca să-și maximalizeze portul Rotterdam (chiar dacă pe ăia de la Feyenoord i-a eliminat UTA). Revenind un pic la fotbal, tot fotbalistic vorbind, nu le va fi deloc ușor tinerilor noștri. Asta nici nu mai trebuie să i-o zici lu’ Adi Mutu, selecționerul echipei Under 21, își dă și el seama, știe: în grupa asta atît de grea ar fi o minune să obținem locul doi. De ce? Pen’ că marea favorită pentru locul unu din grupa noastră este – culmea culmilor, coincidență! –tot Germania. „Parcă s-au aliniat astrele!…“ – așa se zice în mult-îndrăgitul limbaj de lemn al presei noastre. Atît „bătrînilor“ de la „Naționala mare“, cît și „copiilor“ de la „Naționala mică“ le-a picat – subiect greu de examen – echipa Germaniei. E o provocare. Pentru întreaga suflare daco-romană va fi încă un prilej de a ne întreba iarăși, a cîta oară: de ce nu-s (și) românii ca nemții, de ce nu-i (în) România la fel ca (în) Germania? Tot felul de stereotipuri vor reînvia și se vor umfla, prilejuite de această conjuncție astrală, care a influențat bilele din urnele UEFA. Da, subiectul relațiilor imagologice româno-germane este unul foarte vast, va fi amplu tocat în spațiul public, n-ar fi prima oară, vom reveni cu comentarii. Am aflat, cu ocazia asta și cu oarece surprindere, că ne-am întîlnit cu Germania doar de două ori, oficial. A fost la două turnee finale europene: în 1984 (2-1 pentru ei) și în 2000 (1-1 pentru noi). Amical, în schimb (ținem bine minte), i-am bătut de n-au avut aer: 5-1 în Giulești. Deci, hai să nu ne mai predăm fără condiții în fața Germaniei. Hai, că e pînă și la mintea copiilor: neamțu’ e muncitor, da’ nu știe să se distreze… Hai România!