Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 16 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 16 –

Vasile Blaga privea soarele prin ochelarii nergi pe care Mamadou i-i pusese pe nas cu două ore în urmă, când îl întinsese grijuliu pe șezlong, cu fața la Atlantic. Fusese într-o dispoziție bună și alergase pe plajă. Voia să fie în formă, căci spera că Elena lui dragă va reuși să ajungă și ea în Senegal. Alergase, așadar, neîntrerupt, cam trei-patru minute. După care se prăbușise, răpus de efort, pe nisip. Acolo îl găsise Moussa. Întins pe nisip, la 35 de metri de șezlonguri. Atât parcursese alergând patru minute. Dar Moussa era mic. De aia i se mai spunea și Micul Moussa. Putea să care o tavă sau chiar două  pline cu carafe cu palincă de la gheață, slană, ceapă și pită. Dar nu putea să-l care pe Buldog. Nici măcar nu putea să-l miște vreun centimetru. Încercase, sigur că încercase, dar nu reușise. La un momentdat luase un palmier rupt de pe plajă, făcuse o pârghie și încercase să-l rostogolească pe defector spre cel mai apropiat șezlong. Reușise să-l răstoarne o dată. După care, cu un pârâit groaznic, palmierul se făcuse așchii. Așa că renunțase. Lăsase tava cu palincă lângă un șezlong, la umbră, și dăduse fuga să-l aducă pe Mamadou. Și se gândise că o roabă i-ar putea ajuta.

– Roabă, cretinule? îl repezise Mamadou, cârpindu-i o pereche de palme. Cum să-l punem pe mon Douanier în roabă? Da’ ce e el? Un sac cu mango? Cum te-ai gândit, măcar, măi Moussa, că putem să-l cărăm pe oaspetele nostru cu roaba?

– Hai, băi, Mamadou, de ce dai? Da’ ce, crezi că în halul în care e, mai știe el, își dă el seama cu ce-l cărăm?

– Dar știu eu, Moussa, știu eu! Cum aș mai putea da ochii eu, Mamadou, cu mon Douanier, știind că l-am dus, cândva, într-o roabă, așa cum se duce în Banat bălegarul. Băi, Moussa, trebuie să înveți cum să-i tratezi pe oaspeți, altfel nu vei ajunge niciodată o slugă devotată, ca mine.

– Mamadou, dar eu nu vreau să ajung slugă devotată, îmi pare rău.

– Nu vrei? Ce ai, ești bolnăvior? Și căpitanul senegalez își puse mâna pe fruntea micuțului, ca să vadă dacă are febră. N-ai febră, deci nu de aia delirezi. Așadar, cum nu vrei să ajungi o slugă devotată? Dar ce fel de slugă vrei să ajungi, Moussa? Slugă obraznică, slugă la doi stăpâni? Ce fel de slugă, hai, spune-mi!

– Nu vreau să ajung slugă deloc, Mamadou!

– Nu? Da’ ce vrei tu să ajungi?

– Eu vreau să ajung Vasile Blaga.

– Ei, pe bune? Vrei să ajungi Vasile Blaga. Și de ce, mă rog?

– Păi, pentru că vreau să fiu un alb gras, care nu face nimic toată ziua, care bea de stinge, mănâncă slană, ceapă și pită și are slugi devotate ca tine.

– I-auzi. Vrei să fii un alb gras.

– Aș cam vrea, da.

– Băi, Moussa, nu se poate.

– Eu sunt convins că se poate. Uite, de când am ce mânca și de când bag câte trei kile de slană pe zi, am început să mă îngraș. În câțiva ani, nu mulți, am să fiu la fel de gras ca domnul Blaga. Dar mai tânăr. Deci voi fi gras mai multă vreme, mă voi bucura de chestia asta mult mai mulți ani.

– Băi, boule,gras poți să ajungi, sunt de acord. Dar alb? Alb gras?

– Da’ ce, aș fi primul negru care ajunge alb?

– Zici de Michael Jackson?

– Da, de ăla.

– Băi, Michael Jackson nu era gras.

– Dar era un negru alb.

– Da, dar slab. În plus, avea voce.

– Și eu am.

– Ai un căcat.

– Am voce, slugoiule, chiar am voce.

– Ia cântă ceva.

– Tuf-dam-dam-tuf. Iiiiieee, tuuf,dam-dum-dum-dam-dam. Cichi-ci, cichi-ci, taf-taf-tuf!

– Ce-i asta?

– Am cântat.

– Ai cântat?

– Da. Ce, n-ai mai văzut muzicieni de geniu?

– Băi, așa, ca tine, nu prea. Dar mai vorbim noi despre asta. Hai, taie-o, du-te și adu-i pe Abdou și pe Samba.

– Bucătarii?

– Da.

– De ce să-i aduc?

– Ca să-l mutăm pe mon Douanier, tâmpitule!

– Aaa,bine. Credeam că vrei să le cânt și lor…

– Marș, mă!

Bucătarii îl mutaseră pe Blaga pe șezlong, Mamadou îi pusese ochelarii de soare pe ochi și-l unsese cu cremă de protecție solară, după care sepuse pe așteptat la căpătâiul oaspetelui. Vasile Blaga se trezea și, încet-încet, își întoarse privirea de la soare la Mamadou.

– Aaa, Mamadou, prietene.

Mon Douanier, ordonați. Palincă?

– Nu, nu. Nu acum, cam peste cinci minute.

– Da, imediat.

– Mamadou, prietene, dar ce ai, te văd cam îngândurat.

Mon Douanier, am o problemă cu Moussa. Mă îngrijorează. Mi-a spus că nu vrea să ajungă slugă devotată. Vrea să ajungă fix ca dumneavoastră.

– Așa a zis el?

– Da.

– Pff, Mamadou, ce bine! Cred că avem timp, până vine Elena mea dragă, să-l învăț tot ce știu. Uite, îți promit. Până când vine Elena, Moussa va fi exact ca mine: un bărbat fermecător, suplu, atletic și sportiv, inteligent spre genial, atrăgător, de-a dreptul frumos. Superb chiar. Da, da. Îl transform cât ai clipi. Ia zi-mi, Mamadou, tu ce vrei? Că poate te ajut și pe tine…




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]