Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 16 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 16 –

Vasile Blaga privea soarele prin ochelarii nergi pe care Mamadou i-i pusese pe nas cu două ore în urmă, când îl întinsese grijuliu pe șezlong, cu fața la Atlantic. Fusese într-o dispoziție bună și alergase pe plajă. Voia să fie în formă, căci spera că Elena lui dragă va reuși să ajungă și ea în Senegal. Alergase, așadar, neîntrerupt, cam trei-patru minute. După care se prăbușise, răpus de efort, pe nisip. Acolo îl găsise Moussa. Întins pe nisip, la 35 de metri de șezlonguri. Atât parcursese alergând patru minute. Dar Moussa era mic. De aia i se mai spunea și Micul Moussa. Putea să care o tavă sau chiar două  pline cu carafe cu palincă de la gheață, slană, ceapă și pită. Dar nu putea să-l care pe Buldog. Nici măcar nu putea să-l miște vreun centimetru. Încercase, sigur că încercase, dar nu reușise. La un momentdat luase un palmier rupt de pe plajă, făcuse o pârghie și încercase să-l rostogolească pe defector spre cel mai apropiat șezlong. Reușise să-l răstoarne o dată. După care, cu un pârâit groaznic, palmierul se făcuse așchii. Așa că renunțase. Lăsase tava cu palincă lângă un șezlong, la umbră, și dăduse fuga să-l aducă pe Mamadou. Și se gândise că o roabă i-ar putea ajuta.

– Roabă, cretinule? îl repezise Mamadou, cârpindu-i o pereche de palme. Cum să-l punem pe mon Douanier în roabă? Da’ ce e el? Un sac cu mango? Cum te-ai gândit, măcar, măi Moussa, că putem să-l cărăm pe oaspetele nostru cu roaba?

– Hai, băi, Mamadou, de ce dai? Da’ ce, crezi că în halul în care e, mai știe el, își dă el seama cu ce-l cărăm?

– Dar știu eu, Moussa, știu eu! Cum aș mai putea da ochii eu, Mamadou, cu mon Douanier, știind că l-am dus, cândva, într-o roabă, așa cum se duce în Banat bălegarul. Băi, Moussa, trebuie să înveți cum să-i tratezi pe oaspeți, altfel nu vei ajunge niciodată o slugă devotată, ca mine.

– Mamadou, dar eu nu vreau să ajung slugă devotată, îmi pare rău.

– Nu vrei? Ce ai, ești bolnăvior? Și căpitanul senegalez își puse mâna pe fruntea micuțului, ca să vadă dacă are febră. N-ai febră, deci nu de aia delirezi. Așadar, cum nu vrei să ajungi o slugă devotată? Dar ce fel de slugă vrei să ajungi, Moussa? Slugă obraznică, slugă la doi stăpâni? Ce fel de slugă, hai, spune-mi!

– Nu vreau să ajung slugă deloc, Mamadou!

– Nu? Da’ ce vrei tu să ajungi?

– Eu vreau să ajung Vasile Blaga.

– Ei, pe bune? Vrei să ajungi Vasile Blaga. Și de ce, mă rog?

– Păi, pentru că vreau să fiu un alb gras, care nu face nimic toată ziua, care bea de stinge, mănâncă slană, ceapă și pită și are slugi devotate ca tine.

– I-auzi. Vrei să fii un alb gras.

– Aș cam vrea, da.

– Băi, Moussa, nu se poate.

– Eu sunt convins că se poate. Uite, de când am ce mânca și de când bag câte trei kile de slană pe zi, am început să mă îngraș. În câțiva ani, nu mulți, am să fiu la fel de gras ca domnul Blaga. Dar mai tânăr. Deci voi fi gras mai multă vreme, mă voi bucura de chestia asta mult mai mulți ani.

– Băi, boule,gras poți să ajungi, sunt de acord. Dar alb? Alb gras?

– Da’ ce, aș fi primul negru care ajunge alb?

– Zici de Michael Jackson?

– Da, de ăla.

– Băi, Michael Jackson nu era gras.

– Dar era un negru alb.

– Da, dar slab. În plus, avea voce.

– Și eu am.

– Ai un căcat.

– Am voce, slugoiule, chiar am voce.

– Ia cântă ceva.

– Tuf-dam-dam-tuf. Iiiiieee, tuuf,dam-dum-dum-dam-dam. Cichi-ci, cichi-ci, taf-taf-tuf!

– Ce-i asta?

– Am cântat.

– Ai cântat?

– Da. Ce, n-ai mai văzut muzicieni de geniu?

– Băi, așa, ca tine, nu prea. Dar mai vorbim noi despre asta. Hai, taie-o, du-te și adu-i pe Abdou și pe Samba.

– Bucătarii?

– Da.

– De ce să-i aduc?

– Ca să-l mutăm pe mon Douanier, tâmpitule!

– Aaa,bine. Credeam că vrei să le cânt și lor…

– Marș, mă!

Bucătarii îl mutaseră pe Blaga pe șezlong, Mamadou îi pusese ochelarii de soare pe ochi și-l unsese cu cremă de protecție solară, după care sepuse pe așteptat la căpătâiul oaspetelui. Vasile Blaga se trezea și, încet-încet, își întoarse privirea de la soare la Mamadou.

– Aaa, Mamadou, prietene.

Mon Douanier, ordonați. Palincă?

– Nu, nu. Nu acum, cam peste cinci minute.

– Da, imediat.

– Mamadou, prietene, dar ce ai, te văd cam îngândurat.

Mon Douanier, am o problemă cu Moussa. Mă îngrijorează. Mi-a spus că nu vrea să ajungă slugă devotată. Vrea să ajungă fix ca dumneavoastră.

– Așa a zis el?

– Da.

– Pff, Mamadou, ce bine! Cred că avem timp, până vine Elena mea dragă, să-l învăț tot ce știu. Uite, îți promit. Până când vine Elena, Moussa va fi exact ca mine: un bărbat fermecător, suplu, atletic și sportiv, inteligent spre genial, atrăgător, de-a dreptul frumos. Superb chiar. Da, da. Îl transform cât ai clipi. Ia zi-mi, Mamadou, tu ce vrei? Că poate te ajut și pe tine…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]