Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 29 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 29 –

Vasile Blaga, servit impecabil de micul Moussa, se simțea în formă. Ar fi scris la memorii, chiar ar fi scris, dar avea probleme din cauza lipsei de ceapă. De-abia acum își dădea seama cât de mult înseamnă ceapa în dieta lui echilibrată. Începuse să creadă că oamenii de știință senegalezi chiar știau meserie. Adică fusese studiat, tratat, analizat sau cum s-or mai cheamă chestiile astea de către mulți medici români. Iar medicii români erau buni, nu putea nega. Numai că nici unul nu-l avertizase că lipsa cepei din alimentația zilnică i-ar putea provoca asemenea probleme. Pe când senegalezii, adevărați maeștri, iată, îi făcuseră un singur set de analize, atunci când ajunsese la Dakar, și știau totul despre el. Ai naibii perverși. Cum se gândiseră ei să-l pedepsească scoțându-i ceapa din meniu. Își dăduse seama aproape imediat că organismul lui nu mai funcționa așa cum trebuie. Aproape imediat însemna după două carafe de palincă, o halcă de slană, două pite și trei căpățâni de usturoi, pe care-l folosea drept substitut al cepei. În fine, se prinsese, așadar, că ceva nu-i în regulă și intrase în panică.

– Mamadou, Mamadou, vino imediat, prietene, sunt pe moarte!

Mamadou sosise val-vârtej, extrem de îngrijorat.

– Ce-i, mon Douanier, ce s-a întâmplat?

– Mamadou, simt cum mi se apropie sfârșitul. Te rog, te implor, ține tu minte ultimele mele dorințe pe care, sper, le vei duce la îndeplinire. Deci…

– Nu, mon Douanier, nu. Vă rog să lăsați defetismul. Sunteți bine, sănătos, rumen în obrăjori, rotunjor… Stați liniștit, că nu sunteți pe moarte. Nici nu știu cum ați ajuns la această concluzie stupidă.

– Mamadou, prietene, singurul meu prieten din acest exil insuportabil, uită-te bine la mine și fii cinstit, așa cum ești tu întotdeauna. Mamadou, mă prăpădesc. Probabil că mi-a sunat ceasul. Mă duc, Mamadou, mă duc. Prea devreme, prea nedrept, dar mă duc. Dacă aceasta este soarta mea, mi-o voi accepta bărbătește. Mamadou, în primul rând aș vrea ca după ce mor să mă arzi. Să faci aici, între fluviu și ocean, un foc frumos, din lemn de palmier, baobab, abanos și câteva așchii de tek. Un foc, Mamadou, care să se vadă de pe stația spațială internațională, să se întrebe astronauții ce se întâmplă pe Pământ. Și după ce s-au aprins lemnele și ard bine de tot, să mă arunci deasupra grămezii și să mă lași să ard complet. După aia, Mamadou, să strângi cenușa, să o pui într-o cutie mare de televizor Diamant și să mă trimiți acasă. Să ai grijă ca cenușa mea să fie împrăștiată deasupra Primăriei din Petrileni, dintr-un deltaplan. În ziua în care se va întâmpla asta, Mamadou, vreau ca în Petrileni să fie sărbătoare. Nu vreau să mă plângă nimeni. Vreau ca lumea să fie veselă, să mănânce și să bea, iar pe scena satului să cânte Mircea Rusu aia cu pomul copt și omul bun care stau la margine de drum. Să cânte asta și să îndemne lumea să bea și să mănânce în amintirea mea. Mai vreau, Mamadou, ca pe un ecran enorm să se difuzeze imagini cu mine. De când eram micuț, micuț de tot și mă jucam în praful uliței cu secera și ciocanul lui nea Vasile, primarul comunist. Și după aia imagini importante din viața mea. De când am fost prefect, de când am fost șef de vamă, de când veneau șoferii de TIR și eu îi rezolvam cu multă grijă față de cetățean. Să ai grijă, mamadou, să-și amintească lumea că am fost un om bun, foarte bun, de pus pe rană. Și după aia…

– Ho, ho, mon Douanier, potoliți-vă, că nu arde nimeni pe nimeni și nu împrăștie nimeni nici o cenușă deasupra Primăriei din Petrileni. Pur și simplu n-o să muriți, pentru că n-aveți absolut nimic, sunteți sănătos tun.

– Așa, așa, Mamadou, să nu uiți să dai imagini și cu tunurile pe care le-am dat de-a lungul timpului. Nu ți le mai zic eu acum, le găsești în dosar.

Mon Douanier, încetați! Gata. N-aveți nici pe dracu’, reveniți-vă.

– Cum să n-am, măi, Mamadou, cum să n-am? Nu mai sunt eu, Mamadou. Cred că am fost otrăvit.

– Ei, na?

– Pe bune, Mamadou, pe bune.

– Și, dacă nu vă supărați, mon Douanier, ce simptome veți? Cum se manifestă otrăvirea asta?

– Mamadou, dar nu ai observat deja? Nu ai sesizat ce este în neregulă cu mine?

– Nu, îmi pare rău.

– Uită-te mai bine, Mamadou!

– Mă uit și nu mă prind ce e în neregulă.

– Mamadou, uite, nu pot să scriu. Nu pot să scriu nici măcar un singur rând. E clar că sunt ca și mort, ce mai…

– Aaa, asta era?

– „Aaa, asta era?“ Ești tâmpit, prietene? Când s-a mai pomenit, de când am ajuns eu în Senegal, să nu pot să scriu? Spune-mi, când? Am scris mereu, zi de zi. Tu ai văzut cât de multe pagini am scris din memorii? Iar acum nu pot să aștern un rând.

– E de la ceapă, mon Douanier, e de la ceapă. Este sevrajul cepei. Dar stați liniștit, că am o soluție până când se termină ancheta. Luați, mâncați asta! – și Mamadou îi întinse un pumn cu niște frunze verzi, cărnoase.

– Ce-i asta, Mamadou?

– Aaa, cum să vă zic, este…

– Zi-mi pe înțelesul meu, Mamadou.

– Este Sesuvium portulacastrum.

– Aaa, da?

– Da, mon Douanier.

– Și asta ține loc de ceapă?

– Nu, nu ține loc de ceapă, dar vă va ajuta să scrieți.

– Ei, na. Frunzele astea de ses…

Sesuvium portulacastrum.

– Așa, frunzele astea mă vor ajuta să scriu?

– Sigur.

– Bun, dă încoace. Și acum adu-mi repede stiloul și un top de hârtie!

– Aaa, nu merge așa.

– Dar cum?

– Păi, mai beți trei carafe de palincă și după aia vă culcați. Dacă ați mâncat câte un pumn de Sesuvium portulacastrum între carafele de palincă și după aia vă culcați, o să scrieți minimum 20 de pagini de memorii în somn.

– În somn?

– Da.

– Bun, bagă. Dar, Mamadou, dacă nu merge, suntem ca și morți.

– Poate dumneavoastră, spuse Mamadou în șoaptă.

– Ce-ai zis?

– Nimic, mon Douanier, nimic. Dacă ne ținem de tratamentul ăsta, în maximum o săptămână e gata cartea.

– Bine, dacă zici tu… Chiar, unde facem lansarea?

Dar nu mai apucă să audă răspunsul, căci adormi direct, visând că umple pagină după pagină cu dezvăluiri cutremurătoare.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un omagiu tardiv

    15 iunie 2021

    Acum vreo șapte ani, prin mica publicitate a unui ziar, am făcut, la preț de nimic, o achiziție  de zile mari. Am intrat în posesia nu a unui Ferrari de epocă, […]

  • Subiecte la examenul de incapacitate

    15 iunie 2021

    Liceele bune, atîtea cîte au mai rămas, sînt distruse sistematic prin falsificarea examenului de capacitate. Faptele se petrec în gimnaziu, prin complicitatea părinți-copii-profesori și prin dezastruoasa formulă a examenului unic […]

  • Hora păcălicilor

    15 iunie 2021

    Orban și Cîțu bântuie țara în lung și-n lat, străbătând filialele PNL-ului așa cum fantoma comunismului bântuia Europa la începutul Manifest der Kommunistischen Partei. Mai o vizită la un centru […]

  • Cînd treci

    8 iunie 2021

    Sub pașii tăi cad viermii în extaz, se bîlbîie salcîmii și fac spume, rușinea-mi fuge beată din obraz și m-aș dori pămînt mușcat de rîme pe care surîzînd să îl […]

  • Un om periculos

    8 iunie 2021

    A trădat, a mințit, a pus în pericol vieți omenești, a fost complicele unor hoți. Recidivist în toate aceste fapte și arivist politic neobosit, a dat în văzul lumii întregi […]