Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 31 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 31 –

– Mamadouuuuuu! Mamadouuuu, unde ești, Mamadou? Cui m-ai lăsat, Mamadou? Ce mă fac eu acum, Mamadou? Vai de capul și de curul meu Mamadou, o să mă prăpădesc fără tine, prieten drag. Crezi că era momentul să te duci acum? Ooooo, Mamadouuuu!

Urletele lui Vasile Blaga se auzeau în tot complexul secret din Langue de Barbarie. Dacă mai putea fi numit secret acum, după răcnetele astea sinistre, care probabil se auzeau până în centrul Saint Louis-ului.

Mamadou, însoțit de Moussa și de unul dintre bucătari, năvăli în dormitorul oaspetelui român, ridică jaluzelele, dădu draperiile la o parte și-l văzu pe fugar tăvălindu-se pe jos, unde trăsese salteaua și așternuturile, acum ude. Putea fi și de la transpirația din timpul nopții, dar mai degrabă ar fi zis că sunt lacrimile acestui om cu aer dur, dar cu suflet de copil, care, uneori, plângea atât de ușor.

Mon Douanier, încercă Mamadou să-l liniștească, mângâindu-l tandru pe frunte, mon Douanier, liniștiți-vă. Sunt aici, mon Douanier, n-am plecat nicăieri…

– Ha?

Mon Douanier, v-ați trezit.

– HA?

– V-ați trezit, mon Douanier, v-ați trezit. Probabil ați visat ceva urât, nu-mi dau seama, dar acum totul e în regulă, v-ați trezit, noi suntem foarte bucuroși, vă urăm o dimineață bună, fericită, așteptăm să ne spuneți ce vă dorește inimioara.

– Mamadou, trăiești! Vaaai, chiar sunt fericit, trăiești, Mamadou!

– Păi, da, trăiesc. Ce, nu mai trăiam?

– Ce? Dacă nu mai trăiai? Mamadou, du-l pe Moussa de aici, că emic și-l poate afecta emoțional.

– Ba rămân, nu plec nicăieri, se auzi vocea lui Moussa. Sunt bărbat în toată firea. Dați-i drumul, mon Douanier!

– Băi, Moussa, nu știu ce să zic…

– Nu vă faceți griji, rezist.

– Bineee. Mamadou, deci nu doar că nu mai trăiai, prietene, dar erai foarte-foarte mort. Mă înțelegi? Erai mort-mort, nenică. Mort cum n-am mai văzut niciodată.

– Ei, na?

– Dacă-ți spun…

– Păi, spuneți-mi.

– Mamadou, deci se făcea că am intrat în bucătărie… Moussa, serios, poate chiar ar trebui să pleci.

– Nu plec, nu, nu, nu! Nu plec!

– Mă rog, tu ai vrut-o. Băi, Mamadou, deci intru în bucătărie și acolo era un Gecko Senghor…

– Văleleu, vă obsedează asta. Stați liniștit, că garantez că nu veți fi condamnat…

– Lasă-mă în pula mea în pace! Lasă-mă să termin!

– Ho, mon Douanier, calmez-vous…

– Sunt calm, sunt calm. Așa, deci intru în bucătărie și acolo era un Gecko Senghor. Era un Gecko Senghor galben-portocaliu, superb, numai că era imens, Mamadou. Moussa, chiar nu vrei să pleci?

– Nu, continuez!

– Băi, Mamadou, deci era un Gecko Senghor imens, avea doi metri jumătate înălțime, niște labe uriașe, o limbă cât autostrada Bechtel…

– Deci n-avea limbă?

– Cum adică n-avea limbă? Avea o limbă foarte lungă.

– Păi, autostrada Bechtel nu există, e zero, e ca și cum n-ați avea.

– Reformulez: avea o limbă cât autostrada Bechtel pe hârtie.

– Adică avea o limbă de 2,8 miliarde de euro?

– Băi, mă mai întrerupi mult?

– Nu, dar eram curios, că ne umpleam de bani.

– Lasă banii, nu înțelegeți că erai mort?

– Păi, nu reiese până acum. Iar dacă ăla avea o limbă de 2,8 miliarde de euro, aia e, poate eram mort, dar lăsam în urmă o avere.

– Cui lăsai Mamadou o avere de 2,8 miliarde de euro?

– Aaa, păi lui Mariana, o parte, și după aia copilașilor săraci din Senegal, să-și ia ce vor ei.

– Da? Și cam ce ai fi vrut să-și ia copilașii săraci din Senegal?

– Păi, hăinuțe de firmă, Converși, biciclete, trotinete, mingi de fotbal, caiete, creioane, stilouri, manuale, mâncare.

– Bravo, Mamadou, bravo, ești un om deosebit. Cam ce sumă te gândești că le-ai fi lăsat copilașilor săraci din Senegal?

– Cam două miliarde.

– Doar atât?

– Cum adică „doar atât“? Restul de 800 de milioane îi las Marianei.

– Băi, Mamadou, e mult.

– E mult?

– Da. Eu cred că 100-150 de milioane de euro îi ajung.

– Bine.

– Deci cât pentru Mariana?

– 150.

– OK, dă-mi telefonul.

– Imediat.

Febril, Vasile Blaga formă rapid, din memorie, un număr din România și fu extrem de fericit (se citea pe fața lui) când la capătul celălalt răspunse o voce feminină.

– Alo. Săru’mâna, cu domnul Cocoș aș dori să vorbesc. Aștept. Alo? Dorine, fratemeleu, ce faaaci? Băi, Dorine, repede, să nu ne intercepteze ăștia. Așa, fii atent, mai ai firma aia prin care cumperi tu numai lucruri bune, ieftine, dar de calitate, de firmă? Ai, da? Bun, fii atent, notează-ți acolo, pe un caiet. Ne trebuie hăinuțe de firmă, Converși, biciclete, trotinete, mingi de fotbal, caiete, creioane, stilouri, manuale și mâncare pentru copilașii săraci din Senegal. De cât? Păi, de două miliarde șase sute cincizeci de milioane de euro. Aaa, ce ai, mă, ai înnebunit? Sigur că da. Nu, asta e suma totală, de pe factură. Da, de o sută e bine. Și restul ca de obicei, sigur. Când faci rost? Le ai deja? Super, hai că văd cu fac cu banii și te sun înapoi. Așaaa, se întoarse Vasile Blaga către Mamadou. Mamadou, hai să trimitem banii și în două zile vine marfa.

Mon Douanier, dar banii nu sunt la mine.

– Nu? Unde sunt?

– Păi, rămăseseți când ați intrat în bucătărie și…

– Aaaa, așa, băiatul tatii, hai fuguța în bucătărie să luăm banii, până nu ni-i fură ăștia…




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Iubire – număr de tramvai

    21 septembrie 2021

    Mai ştii cum te strigam pe-atunci, icoană cu picioare lungi. Şi-acum, scîrbită de păcat, icoana e la reşapat şi-i întrevăd piciorul gol numai la raze şi nămol, numai la coadă […]

  • Luzerman și Muclesman

    21 septembrie 2021

    Chiloții roșii de supererou picat la treaptă și băut la volan au fost tricotați cu încăpățînată trudă de #echipacîștigătoare, în atelierele amenajate la Cotroceni. Pelerina, lucrată în dublă cusătură – […]

  • Tupeistul târșelos

    21 septembrie 2021

    E plină lumea de câini de dimensiuni mici. Sunt dulci, simpatici și extrem de adaptați modului de a trăi al contemporaneității. În lumea în care apartamentele de lux vândute de […]

  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]