Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 32 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 32 –

Mamadou avusese nevoie de două ore de explicații și demonstrații pentru a-l face pe Vasile Blaga să înțeleagă că nu îi furase nimeni 2,8 miliarde de euro, pentru simplul motiv că banii ăia nu existau. Nu existaseră niciodată, erau doar rodul imaginației lui. Fusese, totuși, extrem de greu. Fostul vameș se aprinsese și îi bănuia pe toți. Ba chiar începuse să umble în jurul bucătăriei înarmat cu o lupă imensă, căutând urmele celor care plecaseră cu banii.

– Mamadou, nu vă mai fâțâiți pe aici, că ștergeți dovezile. Îți dai seama că 2,8 miliarde de euro nu se pot evapora atât de ușor, că nu-i bagi într-o pungă de un leu și dispari prin magie. Trebuie să fie pe aici pe undeva urmele unei mașini. O dubiță, mai exact, sau un camion. Chiar dacă nu a mai plouat de multă vreme, sigur, urmele tot trebuie să se vadă. Nu dispar așa 2,8 miliarde de euro, Mamadou, nu dispar. Și nu pe tura mea! Ne-am înțeles?

Dar nu erau urme lăsate de vreo dubiță, de vreun camion sau de vreo mașinuță măcar, așa că Vasile Blaga se năpustise în biroul șefului securității complexului și ceruse înregistrările de pe camerele de supraveghere. Su uitase la toate înregistrările, mai ales la cele din zona în care se afla bucătăria și la cele din interiorul bucătăriei, dar nu văzu nici străini intrând în complex, nici mașini, dubițe sau camioane și nu văzu pe nimeni fugind cu cele 2,8 miliarde de euro. Nu văzu, în bucătărie, nici Gecko-ul Senghor de la care pornise toată povestea.

Acum stătea posomorât pe un șezlong, lângă ocean. Credea și nu credea că banii nu existaseră niciodată, că totul pornise de la visul lui cu un Gecko Senghor imens, cu o limbă foarte lungă, care era pe punctul de a-l ucide pe Mamadou bându-l. Mai sorbea din paharul cu palincă, mai ronțăia o bucată de slană și ofta, uitându-se întrebător către Mamadou.

– Nu, mon Douanier, nu. Nu s-a schimbat nimic. Ați visat. Ați visat că există șopârla aia cu limba foarte mare, eu am zis că limba ar valora 2,8 miliarde, iar dumneavoastră v-ați aprins și ați încălcat iar regulile de securitate și l-ați sunat pe prietenul ăla al dumneavoastră, să cheltuiți banii.

– Hai, mă, Mamadou… Chiar am visat? Țin minte că eram treaz, adică nu l-am sunat pe Cocoș în somn.

– Nu, nu, erați treaz când l-ați sunat, dar visaserăți tot restul.

– Băi, parcă nu prea cred. Vă știu eu, vreți să mă faceți de bani.

Mon Douanier, amintiți-vă cum v-ați trezit. Amintiți-vă că urlați că sunt mort, că mi-a făcut Gecko-ul ceva. Or, vedeți, sunt viu, nu am pățit nimic. Deci a fost un vis, șopârla nu există, nu are limba cât autostrada Bechtel, nu există banii ăia…

– Mamadou, dar banii ăia au existat, noi am dat bani celor de la Bechtel.

– Da, banii ăia au existat, i-ați plătit, dar ăia nu v-au făcut nici o autostradă. Aici suntem de acord. Doar că banii din visul dumneavoastră erau altceva. Erau bani inexistenți, pur și simplu. Bani din vis, fără corespondență în realitate. Zero, nada.

– Pfff, și ce lucruri frumoase puteam face cu banii ăia, măi, Mamadou…

– Știu și eu ce să spun, mon Douanier? Știu și eu ce să spun? Din ce ați vorbit cu prietenul ăla al dumneavoastră…

– Cocoș. Dorin Cocoș îl cheamă. Este soțul dragii mele Elene dragi.

– Poftim?

– Ce poftim?

– Draga dumneavoastră Elena dragă este căsătorită?

– Păi, da.

– Dar nu este cu tiranul, cu dictatorul?

– Păi, da.

– Adică este cu tiranul, dar este și căsătorită cu Cocoș ăla?

– Absolut.

– Și mai este și iubita dumneavoastră?

– Este.

Mon Douanier, sunteți sigur?

– Sigur că ce, Mamadou?

– Sigur că vă iubește cu adevărat, că ea este aceea, unica…

– Mamadou, sigur că sunt sigur. Mi-a zis chiar ea că eu sunt singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată cu adevărat, singurul pe care-l iubește cu adevărat și singurul pe care-l va iubi vreodată cu adevărat.

– Da, bine. Și ăilalți doi?

– Ce-i cu ei?

– Credeți că lor nu le-a zis la fel?

– Mamadou, tu nu te pricepi la femei, Mamadou.

Mon Douanier, poate nu mă pricep, dar nici nu mușc, așa, orice gogoașă din asta.

– Băi, habar n-ai tu ce înseamnă dragostea adevărată, iubirea. Ești un fraier…

Părea că Blaga urma să se avânte într-o îndelungată explicație a adevăratei iubiri, dar discursul său fu întrerupt de zgomotul insistent al unor claxoane care se auzeau dinspre poartă. Stația radio a lui Mamadou începu imediat să cârâie:

– Poarta către Mamadou, poarta către Mamadou, recepție.

– Mamadou către poartă, Mamadou către poartă, spune. Recepție.

– Domnule căpitan, este aici un individ cu un taxi care spune că este prietenul domnului Douanier. Ce fac? Recepție.

– Cine este individul? Recepție.

– Conform pașaportului, este Cocoș Dorin, cetățean român, căsătorit. Recepție.

Mamadou se întoarse furios înspre Vasile Blaga și, cu o privire încărcată de reproșuri, îl admonestă pe oaspetele lui:

– V-am zis, mon Douanier? V-am zis că nu trebuie să-ncălcați protocolul de securitate? Poftim, acum a venit și ăsta pe capul nostru. Ordon să-l împuște?

– Cum să-l împuște, măi, Mamadou? Pe Dorin? Pe fratemeleu? Cum să-l împuște, sălbaticule?

– Cu pistolul, cum pula mea să-l împuște? Cu pistolul. Și vă mai scapă de un amorez de-al lui Elena matale dragă.

– NU! Să-i dea drumul! E un ordin.

– Mamadou către poartă. Dați-i drumul! Terminat.

În câteva minute, un taxi galben, evident, opri direct pe plajă, iar de la volan coborî Dorin Cocoș, căci chiar el condusese mașina, pe care o furase de la un taximetrist, de la aeroportul din Dakar.

– Vasileee, fratemeleu Vasile! Ce faci, Vasile? Ce dor îmi era de tine, fratemeleu!

– Dorineeee! urlă și Vasile Blaga, ridicându-se de pe șezlong. Cei doi alergară unul către altul, pe nisipul fierbinte al plajei, și se întâlniră la mijloc, lovindu-se cu putere, cap în cap, și prăbușindu-se ca secerați. După ce văzu că cei doi nu mișcă, Mamadou chemă niște ajutoare și montară în jurul celor doi un cort imens, care să-i cuprindă, căci ar fi fost aproape imposibil să-i mute la umbră fără o macara.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un omagiu tardiv

    15 iunie 2021

    Acum vreo șapte ani, prin mica publicitate a unui ziar, am făcut, la preț de nimic, o achiziție  de zile mari. Am intrat în posesia nu a unui Ferrari de epocă, […]

  • Subiecte la examenul de incapacitate

    15 iunie 2021

    Liceele bune, atîtea cîte au mai rămas, sînt distruse sistematic prin falsificarea examenului de capacitate. Faptele se petrec în gimnaziu, prin complicitatea părinți-copii-profesori și prin dezastruoasa formulă a examenului unic […]

  • Hora păcălicilor

    15 iunie 2021

    Orban și Cîțu bântuie țara în lung și-n lat, străbătând filialele PNL-ului așa cum fantoma comunismului bântuia Europa la începutul Manifest der Kommunistischen Partei. Mai o vizită la un centru […]

  • Cînd treci

    8 iunie 2021

    Sub pașii tăi cad viermii în extaz, se bîlbîie salcîmii și fac spume, rușinea-mi fuge beată din obraz și m-aș dori pămînt mușcat de rîme pe care surîzînd să îl […]

  • Un om periculos

    8 iunie 2021

    A trădat, a mințit, a pus în pericol vieți omenești, a fost complicele unor hoți. Recidivist în toate aceste fapte și arivist politic neobosit, a dat în văzul lumii întregi […]