Moussa pusese așa-zisul Audemars Piguet pe tavă, printre bucățile de slană și pită, lângă carafa cu palincă, acum prea caldă ca să mai poată fi servită. Cu o șurubelniță mică deschisese capul din spate al ceasului și acum îi arăta lui Cocoș de ce ceasul era fals:
– Tataie, uită-te bine aici, că zici că ești cunoscător. Păi, mânca-ți-aș gura ta de rafinat, unde pizda mă-sii ai mai văzut tu Audemars Piguet cu baterie? Îmi zici și mie? Unde pula mea ai văzut tu Audemars Piguet cu mecanism electronic pe care scrie Made in PRC? Aud?
– Puștiulică, se enervă soțul Elenei Udrea, habar n-am unde ai învățat tu ceasornicărie, dar să știi că lucrurile au mai evoluat. Chestia asta cu ceasurile elvețiene care au mecanisme clasice, de trebuie să le întorci în fiecare zi, e fumată, băi!
– Hai să mori tu, Dorine! Ia zi-mi, cât ai dat pe ceasul ăsta?
– Ceasul ăsta are o valoare de catalog de fix 95.999 de dolari.
– Băi, Dorine, eu te-am întrebat cât ai dat pe el.
– Deci, micuțule, după cum ți-am zis, ceasul are o valoare de catalog de 95.999 de dolari.
– Da, mă, am înțeles, exact atâta costă el în catalog. Dar tu nu l-ai luat din magazin, fii cinstit.
– Eu am prins un chilipir, Moussa. Așa te cheamă, nu? Moussa? Frumos nume, tinere, îmi amintește de…
– Lasă, băi, vrăjelile astea. Zi-i cu ceasul.
– Deci, tinere Moussa, îți prevăd un viitor strălucit, dar trebuie să mai înveți câteva lucruri. Un om de afaceri, de exemplu, trebuie să întrevadă o oportunitate și să profite de ea, chiar dacă asta înseamnă că cineva poate suferi de pe urma afacerii încheiate. Cum a fost cazul meu cu ceasul. L-am prins pe unu’ la ananghie. Avea mare nevoie de bani, că pierduse la poker o sumă mare și nu voia să umble în cont, să afle nevastă-sa. Așa că a trecut pe la mine și mi-a vândut ceasul pe o sumă foarte mică, aproape gratis mi l-a dat.
– Cât ai dat, băi, pe el, n-o mai freca…
– 3.700 de euro. Atât am dat. Dar l-am verificat, e original 100%. Chiar ăsta de mi l-a vândut mi-a arătat cum să-l verific, unde să mă uit, că eu nu știam.
– Și el a dat pe ceas 95.999 de dolari, nu?
– În cap. Mi-a arătat și chitanța, să mor io.
– Dorine, tată, da’ cum îl cheamă pe băiatul ăsta de ți-a vândut ceasul?
– Da’ de ce vrei să-ți spun? Și nu e băiat, e om serios, în toată firea.
– Îți explic eu mai încolo de ce, numai spune cum îl cheamă.
– Peter. Mai mult nu-ți spun, că nu-i frumos.
– Peter? Peter Imre cumva?
– Ceee? De unde știi? Vasile, i-ai zis tu ceva lu’ ăsta mic?
– Nu mi-a zis mon Douanier nimic, stai liniștit.
– Păi, atunci de unde știi cum îl cheamă?
– Băi, Dorine, uite cum stă treaba: unchiu’ Babacar, soțul lui mătușa Fatoumata, îi trimite în fiecare săptămână câte zece ceasuri din astea – ori Audemars Piguet, ori Vacheron Constantin – unuia de la București. Unu’ Peter Imre, care cică le face cadouri la prieteni, la angajați… Da’ uite-al dracului că el de fapt le vinde. Ia să-i spun lu’ unchiu’ Babacar. Că el i le dă cu 50 de dolari bucata…
– Cred că te înșeli, micuțule Moussa. Că Peter nu mi-ar face mie așa ceva. Ți-am zis, poate altora. Dar mie mi-a arătat exact cum să deosebesc un original de un fals. Și l-am întrebat și pe Antonescu, ăla de e acum președinte interimar, că și el are ceas de la Peter. Mi-a zis și el același lucru: un Audemars Piguet original are o gravură mică-mică de tot, în colțul din dreapta jos al capacului de pe spate.
– I-auzi. Ce gravură? Ceva care seamănă cu un B și un F îmbârligate?
– Exact. Se vede că te pricepi la ceasuri, în ciuda vârstei tale fragede. Exact, un B și un F îmbârligate.
– Dorine, și cum ți-am zis că-l cheamă pe unchiu’?
– Barbăcar.
– Babacar, da’ ești pe aproape. Deci ținem minte „B“. Și pe mătușa?
– Futu-i mă-sa.
– Nu, băi, Fatoumata. Deci ținem minte „F“. Ia îmbârligă-le tu acum!
– B și F îmbârligate… Aaaaa. Micuțule Moussa, deci B și F nu sunt marca originalului? Vin de la unchiu’ și mătușa ta?
– În sfârșit, te-ai prins…
– Moamăă, Petere, să moară mama ce-ți fac când ajung acasă! Băga-mi-aș! Da’ ce, mă, eu sunt prostu’ tău, să mă faci de bani cu ceasuri false? Îl sparg, să mor eu, când ajung acasă. Zob îl fac.
– O să mai dureze, se băgă în vorbă și Mamadou.
– Ce-o să mai dureze? Ăă? Ce o să mai dureze? Mâine dimineață sunt la București, la prânz îl convoc pe nemernic și-i sparg botul.
– Mda, nu cred.
– Ei, na? Voiam să stau câteva zile pe aici, dar acum mă grăbesc să-l ard pe nenorocit. Deci mâine dimineață…
– Mâine dimineață n-o să fiți la nici un București. Mâine dimineață o să fiți beat rangă, lângă mon Douanier, într-o nouă reședință conspirativă, că pe asta ați compromis-o cu prostiile voastre.
– Vasile, tu auzi ce zice ăsta? Că cică…
Dar nici Vasile nu mai auzi nimic și nici Dorin nu reuși să termine ce avea de spus, căci amândoi căzură într-un somn adânc, provocat de injecțiile făcute de Mbaye și Souleymane.
1.014 vizualizări
