În cele din urmă, oricât și-ar fi dorit să-l promoveze pe primarul Sibiului, să facă din el o viitoare stea a politicii mari, recunoscură toți că nu au timp suficient până citește acesta cele două pagini de analiză puse la dispoziție de departamentul de strategie al USL. Erau mai mulți doritori să citească analiza, deși nu se filma. Dar așa credeau ei că se vor face remarcați, iar după victoria finală vor prinde un post mai bun decât ce aveau în momentul acela. Nu fu lăsat să citească nici președintele interimar, care se cam bosumflă, dar prea avea tendința să improvizeze, prea îl lua valul oratoriei. Dintre toți candidații, fu preferat, în final, Liviu Dragnea. Un băiat modest din Teleorman, care nu avea ambiții mari și care prefera să stea mereu în umbră, discret.
– Oameni buni, începu Dragnea, nu stăm deloc bine. Dar deloc. După cum au analizat strategii noștri, avem o mare problemă cu prezența la vot. Ne-am pripit, iar. Am făcut totul prea pe față și uite că nu ne-a ieșit. Avem nevoie de o prezență la vot de 50%. Să știți că asta s-ar putea să ne pună capac. Ne-am permis să facem niște calcule și, oricum am da-o, dacă tiranul merge pe varianta boicotului, ne vor lipsi destule voturi pentru a realiza procentul ăsta. Eu, personal, pot să promit că voi face tot ce-mi stă în putință pentru a mobiliza oamenii. Dar nu este suficient. În primul rând, nu știm câți suntem. În al doilea rând, avem nevoie de mai multă forță în atac. Avem nevoie de niște bombe, avem nevoie să-l lovim decisiv. Departamentul de strategie a identificat o direcție insuficient exploatată. De ce nu ne ocupăm mai mult de Elena Udrea? De ce nu speculăm această slăbiciune? De ce, de ce?
– Livache, se băgă în vorbă și premierul Ponta, aici e mai complicat. Elena e cu noi. Da, știu, nu trebuia să spun asta, era unul dintre secretele campaniei, dar asta e. Deci Elena e cu noi. Ea ne furnizează informații din interior, ne dă fire, ne ajută enorm. Îl sapă pe dictator din interior, îl sleiește, îi sucește mințile, îl zăpăcește, îl scoate din luptă.
– Da, Victore? Mie nu mi se prea pare că a slăbit tiranul. Cum iese la televizor, cum șterge cu noi pe jos. Ba se ia de doctoratele noastre – mă rog, alea plagiate –, ba ne atacă pe unde nu ne așteptăm. Așadar nu, slăbit nu pare deloc. Elena voastră nu-și prea face treaba, în opinia mea personală și umilă.
– Liviulică, insistă Ponta, mai e ceva ce tu nu știi, că nu ești la nivelul necesar.
– Ei, na?
– Da, Liviule, da. Pur și simplu, nu ești la nivel. Toți te apreciem, te iubim, ești ca fratele nostru de la țară, dar nu putem să-ți spunem ție tot. Uite, Elena mai are un rol extrem de important: îl controlează pe Vasile Blaga!
– Ce? Îl controlează pe Blaga? Nu, pe bune. Și? Cu ce ne ajută asta? Umflatul ăla stă cine știe pe unde, pe banii noștri, bagă în el slană și palincă, că-l știu, și nu produce nimic. De când trebuiau să fie gata memoriile? De când trebuia să invadăm piața cu toate poveștile lui despre nemerniciile tiranului? Și? Nimic, zero.
– E mai complicat, Liviule, insistă Ponta. Tu crezi că este așa de ușor să scrii? Adică ai scris tu vreo lucrare mai amplă decât o notă de plată? N-ai scris, așa că n-ai de unde să știi…
– Nu, serios? Da’ tu de unde știi? Ai scris tu ceva? Nu, nu, stai! Să nu începi cu teza de doctorat, că pe asta n-o mai mușcă nimeni. Hai, zi-mi, ce mare șmecherie face Blaga, de ce mare ajutor ne este? Și care este marele ajutor dat de Udrea, de nu putem să o atacăm în campanie?
– Bine, mă. Mai ai altceva de zis din analiza aia? Dacă nu, mulțumim. Propun să luăm o pauză de o zi-două, să ne gândim, și după aia să luăm deciziile care trebuie luate. Să-i mulțumim lui Dom’ Profesor Voiculescu pentru găzduire și hai pe la casele noastre.
– Băăi, Victore, hai, băi, ce dracu’? Păi, chiar vreți să pierdem referendumul? Iar mă lăsați pe mine cu tot greul? Cu organizarea, cu tombolele, cu autocarele? Băi, Victore, să știi că eu pușcărie pentru voi nu fac!
– O să faci Liviule, o să faci, dacă trebuie. Dar gândește-te bine, e pentru o cauză nobilă.
*
– Dorine, fratemeleu, Dorine, trezește-te! Dorine, Dorinele, Doreleee…
– Ce-i, băi, Vasile? Ce vrei de la mine?
– Dorine, ce faci?
– Asta vrei să știi?
– Da, Dorinele, asta vreau să știu. Știi că-s curios.
– Dormeam, futu-ți morții mă-tii. Dormeam.
– Hai, băi, nu mai fi răutăcios. Dormeai? Că mie mi se pare că nu dormeai. Cred că vorbeai la telefon.
– Ce-ai, mă? Ești nebun? Cum să vorbesc la telefon? Ce, mai am telefon? Nu mi l-au confiscat sclavii ăia ai tăi?
– Care sclavi?
– Ăia, negrii ăia. Băi, chiar voiam să-ți spun: așa lași tu sclavii să te trateze? Sau s-au revoltat și au preluat conducerea?
– Boule, nu sunt sclavi, sunt paznicii mei.
– Da’ te tratează cam de sus „paznicii“ ăștia.
– Nu, au grijă de mine, mă păzesc, sunt foarte de treabă.
– Ești naiv. Mă rog…
– Băi, lasă, nu mai schimba vorba. Deci vorbeai la telefon.
– Nu vorbeam, mă. Mai vorbesc în somn. Poate asta era?
– Vorbești în somn, ai? Și așa vorbești tu în somn? Pe mai multe voci? Te cerți, urli la alți oameni? Și ăia sunt în somnul tău?
– M-ai prins. Vasile, fratemeleu, e un soi de boală pe care o am. În somn mă cert cu oamenii, vorbesc pe mai multe voci, așa fac eu. Am fost la doctori, la vraci, la Mama Omida. Dar nimeni nu poate să mă ajute.
– Băi, nu te cred. Unde-i telefonul?
– N-am, fraiere, nici un telefon!
– Hai, că ziceai că ești fratemeleu. Dă-mi și mie telefonul, că trebuie să sun pe cineva.
– N-am, mă, nici un telefon. Lasă-mă să dorm, că e încă noapte.
– Bine, Dorinee… Bine… Nu-mi da telefonul. Halal prieten! Hai, dormi, du-te-n pula mea de trădător…
Și Dorin Cocoș adormi, într-adevăr, foarte repede. Adormit fiind, începu din nou să vorbească, în timp ce Blaga asculta foarte atent. La un moment dat își dădu seama ce ascultă și, cu mare grijă, scoase din buzunar o bucățică de hârtie și un ciot de creion, începând să noteze. „Ah, băga-mi-aș pula“, se văită Blaga, „De ce nu mi-a plăcut mie engleza? Cum dracului se scrie asta, Maicrosoft?“
855 de vizualizări
da, e coNplicat cu uNflatu’ scapatat