Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi Portocalii – episodul 6 –

Zoom Orizonturi Portocalii – episodul 6 –

Soarele mai avea mult până să răsară peste Dakar, dar Vasile Blaga deja ieșea din piscină după ce înotase viguros vreo două lungimi în doar jumătate de oră. Mbaye îi ținea halatul, ajutându-l să se îmbrace, în timp ce Souleymane îl șterga pe cap cu un prosop.

– Mamadou, totul e pregătit? Mergem la pescuit azi?

– Da, mon Douanier, mergem, răspunse Mamadou căscând. Dar nu ne bem și noi cafeluța, nu fumăm o țigară?

– Să ne aducă micul dejun, cafeau, palinca și țigările pe barcă, Mamadou. Cât e ceasul?

– Nici măcar 4 dimineața, mon Douanier.

– Bun, bun. Barca e aici, în fața vilei?

– Sigur, cum ați ordonat.

– Bine, ia-mi și hainele, că nu mă mai îmbrac acum. Ne grăbim.

– Bine, mon Douanier. dar de ce ne grăbim așa tare?

– Ai să vezi, prietene, ai să vezi. Azi am să prind cel mai mare pește din toată viața mea!

– Mon Doaunier, nu știu ce să spun. Nu prea e sezon…

– N-ai tu grijă, Mamadou! Trebuie să ai încredere în mine când îți spun.

– Cum ziceți. Da’ să nu fiți dezamăgit după aia, că știu ce înseamnă să fiți dezamăgit…

– Hai, să ne mișcăm.

Vasile Blaga cobora deja scările care duceau la pontonul vilei, cu halatul ce de-abia îl cuprindea și cu prosopul fluturârndu-i în jurul capului. Dar scările erau abrupte și deloc puține, așa că fostul vameș se oprea des pe platformele special amenajate. Atunci, din spate, un negru mititel, pe nume Moussa, venea repede cu tava pe care stătea, mereu, un pahar aburind plin cu palincă. Românul lua paharul, mereu cu aceleași gesturi, îl dădea peste cap, îl punea la loc pe tavă și pleca mai departe, pe scări în jos.

După o obositoare jumătate de oră, convoiul ajunse pe barcă. Poate barcă e impropriu spus, căci era vorba despre un mic iaht, echipat impecabil pentru pescuitul în Atlantic. Vasile Blaga sări sprinten pe punte și se duse direct la căpitanul ambarcațiunii și-i dădu un bilet. Cei doi schimbară câteva cuvinte, căpitanul citi ce scria pe bilet, se uită pe o hartă, reveni spre fugarul român și-i făcu semn că totul e OK. Mai râseră puțin la o glumă spusă de Vasile Blaga, după care acesta urcă direct pe puntea superioară și se întinse pe patul moale, după ce-și agăță de degetul mare al piciorului stâng un cartonaș pe care scrisese cam poticnit „Do not disturb“.

Deja micul iaht naviga spre vest de mai bine de o oră, când de pe puntea superioară se auzi un ceas deșteptător. Vasile Blaga sări rapid în picioare, execută câteva mișcări de înviorare și pocni din degete de două ori. Moussa se repezi pe scări în sus cu tava pe care erau două pahare de palincă. Dacă românul ar fi pocnit de trei ori, pe tavă ar fi fost trei pahare și tot așa.

– Bravo, bravo micule Moussa, îl lăudă Blaga. Ai învățat cum trebuie. Acum, te rog, fii bun, adu-mi hainele și roagă-l pe Mamadou să vină la mine.

– Mon Douanier, m-ați chemat?

Mamdou aștepta răbdător, în timp ce Blaga se chinuia să încapă într-un tricou puțin cam strâmt.

– Da, Mamadou, te-am chemat.

– Ordonați, mon Doaunier!

– Ia ceva și notează-ți. Vreau să-mi aduci o cană mare cu cafea, neagră, fără zahăr, un binoclu, busola, sextantul, harta, un trabuc și niște palincă. Aaa, și o stație de emisie recepție, să pot vorbi cu căpitanul.

– Imediat, mon Doaunier, imediat.

Mamadou se întoarse, cu adevărat, foarte repede, aducând tot ceea ce i se ceruse. Acum îl privea pe român cum se pregătește meticulos.

Întâti și-ntâi, Vasile Blaga își aprinse trabucul. După aceea, ostenit, trase un gât de palincă. Urmă întinderea hărții și încă un gât de palincă. După asta, Blaga bău o gură zdravănă de cafea și așeză frumos, aliniate perfect, busola și sextantul. Mai trase o dușcă de panlincă și așeză și binoclul lângă busolă și sextant.

Sfârșind toate aceste pregătiri, fugarul se așeză tacticos pe unul dintre scaunele fixate în punte, luă stația și începu să vorbească:

– Căpitane, mai avem mult?

Vocea căpitanului iahtului se auzi în stație:

– Nu, mon Doaunier, suntem fix la coordonate și ne învârtim în cerc de trei minute.

– Perfect. Ține-o așa până termin. Apoi, întorcându-se lent, i se adresă lui Mamadou:

– Dă-mi, te rog, lanseta cea mare, de adâncime.

Mamadou, speriat, scoase hârtia pe care-și notase ceea ce-i dicta Vasile Blaga și o întoarse pe toate fețele.

– Mon Douanier, dar nu mi-ați spus să aduc și lanseta.

– Știu, de aia îți spun acum.

– Aaa, am zburat.

În câteva zeci de secunde, Vasile Blaga stătea în picioare pe punte, ușor aplecat deasupra oceanului, și număra sacadat, în timp ce firul lansetei se derula în apă. Câdn ajunse cu numărătoarea la 3.781 se opri și începu să rotească atent lanseta, astfel încât cârligul de la capătul firului să nimerească ținta căutată. În cele din urmă românul păru satisfăcut și începu să mulineze, cu vădită greutate.

– Mamadou, vino să mă ajuți! L-am prins!

Căpitanul senegalez se repezi să mulineze alături de fugar. După aproximativ jumătate de oră, transpirați, cei doi reușiră să scoată pe punte un pește spadă realmente uriaș.

– Mon Douanier, chair este o captură excepțională. Dar, totuși, e ceva ciudat. De ce nu mișcă?

– Nu mișcă?

– Nu!

– Păi sigur că nu mișcă, Mamadou, că nu e viu.

– Am pescuit un espadon mort?

– Nu.

– Dar dacă nu e viu, e mort.

– Nu e nici mort, dar nici viu.

– Dar atunci ce ?

– E din cauciuc impermeabil, Mamadou. Dă-mi un briceag, repede.

Vasile Blaga primi briceagul și tăie lung pe burta peștelui de cauciuc. Din interior se revărsară pe punte mai multe pachete băgate în pungi de plastic vidate, ca să nu se ude. Un singur pachet părea a conține doar o foaie de hârtie, format A4. Blaga deschise punga și, recunoscând scrisul se apucă să citească:

– „Buldogul meu iubit, ți-am trimis tot ce mi-ai cerut. Ai bijuteriile, ceasurile și, mai ales, acțiunile la Roșia Montană, plus 10 milioane de euro, să-ți ajungă o vreme. Ți-am trimis și dosarele alea, știi tu. Dictatorul chior nu bănuiește nimic. Mă bucur că relația noastră a rămas secretă. Te rog să faci ce mi-ai promis și să mă scapi de sclavie. A ta, îndrăgostită etern, Nuți“.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Ciungul

    29 septembrie 2020

    Mîinile mele îmbătrînesc mai repede decît mine. Mă urc în tren și le văd în stînga și în dreapta. Mi se face cald și una îmi deschide politicoasă fereastra. Mă […]

  • Cea mai grea problemă a lui Nicușor

    29 septembrie 2020

    Chiar dacă teatrul de război pare să fumege peste cadavrele unor dinozauri, a fost o luptă electorală din care toată lumea a cîștigat cîte ceva. PNL a cîștigat ceea ce […]

  • Moët PNL!

    29 septembrie 2020

    Zumzăie fanfarele și sar cepurile butoaielor în întreaga țară: PNL a învins! Ce, pe cine, când și cum, încă nu se știe, dar e clar că a învins. PNL, partidul […]

  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

Ultimele articole