Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Orizonturi portocalii – episodul 8 –

Zoom Orizonturi portocalii – episodul 8 –

Moussa, tot el, micul Moussa, alerga de jumătate de oră în spatele Land Cruiser-ului decapotat cu flexul în care călătorea Vasile Blaga. Moussa avusese loc în dreapta șoferului, dar, la un dâmb peste care trecuse mașina, vărsase paharul de palincă pe care tocmai i-l întindea românului, iar acum era pedepsit să alerge în praful ridicat de mașina de teren. Mamadou încercase să-l scape de pedeapsă, dar Buldogul era în pasă proastă.

De fapt, toacmi pentru a-i trece nervii se aflau acum în mașină, toacmi în Parcul Național Casamance, aproape de granița cu Guineea Bissau.

– Mamadou, îi spusese Blaga căpitanului senegalez, după ce se mai calmase după citirea epistolei lui Baconschi către Elena, vreau să vânez! Du-mă la vântăoare, imediat!

– Bine, mon Doaunier, se face. Mergem în nord, să vânăm păsări, știu eu o zonă…

– Păsări? Am eu față de împușcător de bibilici? Nu, prietene, nu. Mergem să vânăm ca bărbații. Mă duci să împușc un leu.

– Un leu?

– Da, un leu.

– Aaa, păi e simplu. nici nu durează mult. Mergem până la zoo, îl îmușcați și ne întoarcem. Maxim juma’ de oră.

– Ce să caut eu la zoo, Mamadou?

– Păi acolo…

– Acolo ce?

– Acolo e ultimul leu din Senegal. E cam bătrân, nu mai are dinți, chiar căuta directorul pe cineva să-l eutanasieze. O să se bucure mult dacă nu-i cerem bani, că nu prea are fonduri. Mi-a zis tata, care-i prieten cu directorul de la zoo, că au bugetul micșorat anul ăsta, săracii, deci dacă îl împușcați pe gratis…

– Ești tâmpit?

– Nu.

– Eu cred că ești.

– Dcă-mi permiteți, respectuos, să vă contrazic, totuși..

– Taci! Cum, mă, să împușc eu, Vasile Blaga, Vameșul, Buldogul, cum să împușc eu un animal de la zoo? Chiar ești tâmpit!

– Ba nu!

– Bun, ca să-mi dovedești că nu ești tâmpit, du-mă la elefanți! Elefanți mai aveți, altundeva decât la zoo?

– Ar mai fi ceva…

– Atunci de ce mai ești aici? Hai, pregătește expediția, curăță armele, pregătește coșul de picnic, do your job, Mamadou!

– Oui, mon Douanier.

Așa că acum erau în mașină, în savana din Parcul Natural Casamance. Se învârteau pe acolo de vreo două ore, dar, deși aleseseră o zonă apropiată de apă, unde văzuseră urmele picioarelor de elefant, pachidermele încă nu-și făceau apariția.

– Mamadou, o mai frecăm mult? Nu poți face dracului ceva. Mă umplu aiurea depraf, mă bate soarele-n cap, nici nu-mi mai priește panlinca. Ce mama naibii? Nici o vânătoare de elefanți nu poți să aranjezi? Pff, dacă era Ion Țiriac făcea aici frumos, ca la Balc. Stăteam liniștit la masă, beam, mâncam, și, când aveam chef, mai împușcam un elefant. Cred că pâna la ora asta avea deja 30-40 de trofee…

– Aoleu. Așa face domnul Țiriac la Balc?

– Așa face, doar că noi nu avem elefanți, așa că face cu mistreți.

– Ei, cu mistreți poate și o surdo-mută…

– Ce-ai zis?

– Nimic. Eu n-am zis nimic. Paraziții au zis. Îi știți pe Paraziții? Pe Cheloo, Ombladon, Freakadadisk? Moamăă, ce tare ar fi dacă mi-ați putea aranja să am niște autografe de la băieți… Sunt fan.

– Nu, nu-i știu. Și lasă-mă, dracului, cu paraziții tăi. Ia o pastilă, ceva, dacă ai paraziți. Ha-ha-ha… Dar gata cu gluma: zi-i, poți face ceva cu elefanții ăia?

– Imediat, mon Douanier, imediat.

Și Mamadou puse mâna pe telefon, formă un număr din Guineea Bissau și începu să vorbească în șoaptă, ferindu-se de Vasile Blaga: „Malick, mon frére, ça y est! Envoi-le!“.

Mașina mai făcut vreo două ture pe lângă baltă când, deodată, văzură cum se mișcă frunzele copacilor din partea cealată a graniței. Blaga porunci ca mașina să se oprească, sări aproape sprinten din ea și se pozinționă în spatele mașinii, astfel încât aceasta să se afla între el și locul unde spera că vor apărea elefanții. Își duse pușca la ochi și începu să aștepte.

Așteptarea nu dură mult și, într-adevăr, un elefant, destul de amețit, ieși dintre copaci și se îndreptă spre apă. Românul ar fi tras imediat, dar parcă era ceva în neregulă cu elefantul. Mergea nesigur, se clătina pe picioare și părea cam bolnăvior.

– Mamadou, ăsta e elefantul?

– Da, mon Doaunier, ăsta e. Să-l împușcăm și să plecăm repede, până nu vine pădurarul.

– Ei, dacă vine și pădurarul, atunci să-l împușcăm, dă-l în mă-sa!

Și Vasile Blaga apăsă, meticulos, pe trăgaci! Detunătura speria niște flamingi care voiau să aterizeze, iar elefenatul, lovit mortal din prima, se prăbuși la pământ.

– Mon Doauanier, gata, să fugim! După zgomotul ăsta sigur vine și poliția, nu doar pădurarul. Zece ani de pârnaie luăm dacă ne prind lângă elefant!

– Aoleu. Păi de ce n-ai zis de la început?

– Ei, dacă ne mișcăm repede, scăpăm.

– OK, hai!

Și se urcară repede în mașină, îl luară chair și pe Moussa, iar șoferul demară în trombă. Pe fața românului se citea fericirea. Își împlinise visul din copilărie și împușcase, în sfârșit un elefant. Păcat că nu putuse face poze. Dar decât zece ani de pârnaie, mai bine fără poze.

În spatele lor, când mașina parcursese deja un kilometru, un kilometru jumate, elefantul începu să se miște. Surprinzător, părea că se dezumflă. Dar surpriza dispăra iemdiat când realizai că în burta elefantului se deschisese un fermoar, iar prin spărtură se setrecurară afară 15 bărbați vânjoși. Ar fi trebui să fie 16, de aia era nesigur elefantul pe pcioare, pentru că lipsea cel care, de obicei, asigura piciorul din spate, dreapta.

Unul dintre bărbați părea extrem de nervos și se masa energic pe fese.

– Băi, gata, să-mi bag pula! De data viitoare sunt trompa. De când m-ați pus picior față, e a treia oară când mă împușcă un cretin în cur…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Ciungul

    29 septembrie 2020

    Mîinile mele îmbătrînesc mai repede decît mine. Mă urc în tren și le văd în stînga și în dreapta. Mi se face cald și una îmi deschide politicoasă fereastra. Mă […]

  • Cea mai grea problemă a lui Nicușor

    29 septembrie 2020

    Chiar dacă teatrul de război pare să fumege peste cadavrele unor dinozauri, a fost o luptă electorală din care toată lumea a cîștigat cîte ceva. PNL a cîștigat ceea ce […]

  • Moët PNL!

    29 septembrie 2020

    Zumzăie fanfarele și sar cepurile butoaielor în întreaga țară: PNL a învins! Ce, pe cine, când și cum, încă nu se știe, dar e clar că a învins. PNL, partidul […]

  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

Ultimele articole