Șase meciuri, șase egaluri, azi, luni, înainte de Timișoara-Pandurii. Sună mai promițător decît la Loteria Națională: toate șase-s norocoase! Sau, dimpotrivă, ar putea fi un simptom al anxietății de la cluburi: Șase, vine Garda! Se poate interpreta, cum vrea fiecare. Nouă acest aparent echilibru din prima etapă ni se pare o inspirată metaforă pentru întreaga Ligă 1. Ne-a trimis cu gîndul la francezi, care și-au făcut Revoluția la timp, în 1789, cu două secole înaintea noastră, în speranța că vor reuși să cîștige și ei World Cup măcar în 1998, grație formidabilei prestații a lui Zinedine Zidane, urmaș de gali și de romani. Enfin, passons… Atunci, în ’89 al lor, s-a impus un slogan care a făcut carieră: Liberté, Égalité, Fraternité.
Revenim astăzi, luni, înainte de Quatorze Juillet 2015. Din toată deviza asta atît de mișto, cam ce a reținut revoluționata Ligă 1, în sistem play-off / play-out? Liberté – transferăm mai ales jucători liberi de contract, fără să investești vreun euro, iar ăla de cîrîie că nu se plătesc salarii cu semestrele, zău, e liber să plece. Fraternité – hai, că frați sîntem, ne înțelegem noi. Și, de aici, cu trei de 0-0, doi de 2-2 și un 1-1, hop, am atins (dacă nu cumva chiar am depășit) standardele de Égalité. La fel cum s-a trezit echipa națională că figurează pe locul 8 în clasamentul internațional, ei bine, dacă o ținem tot așa, vom descoperi că, scuzați, campionatul nostru este cel mai echilibrat și disputat din toată Europa, peste alea din Spania, Germania, Anglia.
Ar fi un incontestabil succes de marketing pentru vizionarii manageri de la LPF și FRF. Uite, se egalizează valorile – mai mult în jos, da’ cui îi pasă? Ideal ar fi să continue șirul ăsta de remize și, la sfîrșit, pentru departajare, să se dea cu banu’. Sînt atîția neplătiți care abia așteaptă să dea cineva cu banu-n ei.
Egalitate, că-i mai bună decît toate!
