Bravo, fetelor! Vă iubim și vă invidiem. Performanța gagicilor din handbalul feminin e o veritabilă fantasmă pentru noi, băieții de la fotbal masculin. Așa visăm: să batem Polonia, Danemarca și Kazahstanul, colegele noastre din grupa preliminară pentru Mondiale. Să învingem Brazilia!
Le avem mai puțin cu handbalul, am tot recunoscut. Cum mai ziceam, ni se pare cumva ciudat acest sport unde nu se fluieră henț sau ofsaid, unde se ignoră jocul de la mijlocul terenului, adică farmecul și cheia oricărui meci serios. Doar că, acum, fetele ne-au oferit o lecție. În pofida multor previziuni, au cîștigat bronzul mondial. La noi, în fotbal, există atîția băieți care luptă pentru același obiectiv – vrem bronzul, la saloanele fițoase, unde te bronzezi artificial și, bonus, îți aranjează și gelul din freză. De unde și concluzia: realmente avem fete bunoace și, virtualmente, niște băieți ce aspiră să le întreacă.
Și mai e o chestie, asta chiar importantă. Cînd a ratat Cristina Neagu acel 7 metri în ultima secundă a meciului cu Danemarca, ne-am zis à la roumaine: “Fuck, se întîmplă din nou, iar ne prăbușim”. Toate complexele noastre identitare s-au reactivat, mintenaș. N-a fost așa. Le-am bătut noi, în ultima secundă din prelungiri. Iar după dramaticele iarăși prelungiri pierdute cu Norvegia, scuze enorme, din nou am spus: “Gata, s-a tăiat maioneza, pierdem și finala mică de nu ne vedem!”. Ei bine, iar ne-am înșelat, din fericire. Am văzut că, da, se poate. Oricît ne-ar fi de străin acest sport bizar cu mingea, fetele de la handbal au izbutit să ne întremeze din boala scepticismului, ba mai rău, a defetismului generalizat. Așa cum o fi ea, deloc perfectă, iacătă că România a încheiat cu bine anul 2015, prin echipa ei de handbal feminin. Fetele astea au adresat un mesaj important către națiune, ne-am prins pînă și noi, ăștia cu fotbalul. Gata, la treabă! Nu-i blestem, nu-i predeterminare, ne putem reveni după înfrîngeri multe și ratări dureroase. Doar să vrem, cu încredere în noi. Eventual, și cu calm, cum au antrenorii suedezi.
Astfel, optimist, încheiem anul preolimpic și anul pre-Euro 2016. Inițial, ca plan al nostru, ne gîndeam la un bilanț și niște clasamente pentru 2015, anul ce trecu. Noroc cu handbalistele, că ne-au scos din pasa greșită a deprimismului, boala cronică a nației române. Adio trecutului, s-a dus, îl lăsăm în urmă.
Jos cu văicăreala, sus cu trebăluiala! Așa ne îndeamnă ele, fetele, după un parcurs istoric, unde și-au revenit de mai multe ori din pumni, ca niște adevărate jucătoare de categoria grea. Hai România! Iar despre ea, țărișoara, și alte alea, mai vorbim la anu’. La anu’ și la mulți ani!
