Semne bune anu’ are și prevăd prin secoli a lui înălțare! Am stat și-am rumegat gînduri, focuri de artificii și sarmale (mai puține, toate, mai de pandemie), și ne trecu prin minte o chestie. Băi, v-ați prins cumva și voi? Noi, iubitorii sportului, de fapt n-am pierdut un an, ci am cîștigat unul! De exemplu, Olimpiada de anu’ ăsta de la Tokyo va fi tot Tokyo 2020, nu 2021. Va fi la fel și cu Campionatul European de Fotbal, pe care-l vom găzdui și noi, dimpreună cu alte țări afiliate la măreața UEFA, rămasă pînă și-n ziua de azi, chiar în vremurile astea grele pe care le trăim, cea mai rafinată exponentă a soccer-ului umanității microbiste… Deci, cum ar veni, nu vă mai jeliți atîta, așa cum v-ați (v-au) obișnuit! Dați-vă ceasurile cu un an înapoi! De fapt, sîntem în 2020. Or fi trecut 366 de zile complicate, dar, practic, timpul n-a trecut peste noi. Am rămas la fel de olimpici și de europeni. La fel de tineri cum eram și anu’ trecut, pe vremea asta. Olimpiada ca Olimpiada, nu ne băgăm – ținem doar să ne reînnoim prețuirea față de fetele și băieții care, o dată la patru ani, reprezintă România la Jocurile Olimpice. Revenim, așadar – rapid, pasă scurtă, din prima –, la obișnuita și atît de draga noastră mingicăreală. Păi, zi-mi și tu, fratele meu, cum ne descurcăm cu organizarea în România? Ce ne făceam dacă nu venea, slavă domnilor din China, pandemia? Iar Euro 2020 s-ar fi disputat în 2020? Hmmmmm…
Binaînțeles că, cumva, o dregem noi din vopsea – sîntem experți în improvizații. La fel, și ăia de la UEFA și-ar mai fi închis ochiul atît de vigilent, se cunoaște. Totuși, în vara mizerabilului 2020, cînd era vorba să găzduim niște meciuri de la Euro, ședeam încă pe șantier. Stadionul de la Arcul de Triumf e un triumf discutabil pentru d’alde Petrache, cu tot enormul respect pentru practicanții acestui minunat sport numit rugby. Măreața ctitorie din Ghencea (FCSB = Steaua, fie vorba între noi…) s-a săvîrșit abia la sfîrșitul toamnei, da’ tot mai e ceva de bibilit. În Giulești, nu mai vorbim – se tot lucrează asiduu. Iar celebra linie care leagă Otopeni de buricul Capitalei – mă lași? – rămîne o glumă. Bine c-a venit pandemia. Altfel ne făceam de căcat la oamenii ăia! Deci, așadar, prin urmare, și așa deci, 2021 e noul 2020. Dacă se mai amînă cu încă un an Campionatul European de Fotbal, pe bune, chiar vom fi niște gazde impecabile. Zic și ăia, pe la manualele lor de business: orice criză e (și) o oportunitate. Am cîștigat un an în plus. Cum îl folosim? Întăriți-vă umanitatea! Hai România! Un An Nou fușerit!
