Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Au fost odată un rege și-o regină care erau foarte supărați că nu aveau copii. Pînă cînd, într-o zi, a venit la curte un mare învățat care a zis: – Mărite rege, e și vina Măriei Tale că te-ai însurat cu regina sexului anal. * Sătulă să fie eterna victimă a poveștilor, fata Împăratului Roș puse mîna pe paloș și tăie dintr-o lovitură cinci din cele zece capete ale balaurului. – Stai, nebuno, ce faci? strigă balaurul semi-alarmat cînd o văzu […]

Nici un voinic nu mai cuteza să-și încerce norocul cu balaurul, mai ales de cînd acesta se arătase puțin homofob și pîrlise vreo trei flăcăi într-un mod inacceptabil chiar și între adulți care consimt. Împăratul fu cuprins de mare supărare. Prin fața tronului se perindară poeți și cîntăreți, trubaduri și truveri, ba chiar și un epigramist, care fu imediat omorît cu pietre și apoi spînzurat în piața publică, așa cum merita. Pentru că dacă nu mori de rușine scriind plictiseli de moși […]

– Bună ziua, domnul Împărat Verde? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. – Împăratul Verde, îl corectă sfetnicul. Domnul e doar în țările române, adăugă el, să priceapă și Ștefănescu. – Deci nu pot să zic „domnia-ta“? – Nu. – Fie, oftă agentul. „Împărăția-ta“? – Acum te dai ciumeg că știi prima strofă din „Tatăl nostru“? – Dînsule? Mătăluță? Mata? – „Mata“ are cratimă! îl corectă absent împăratul. – Mă scuzați, mata – liniuță – cratimă, se corectă Ștefănescu. – […]

Și iată că se arată în fața lui Sfînta Vineri. „Nu mai mănînc colivă seara, că iar visez cimitire!“, mormăi împăratul. –Stai, bre, că e o confuzie de ordin lexical. Sînt doar eu, personajul de basm. –Și ce vrei? –Măria Ta, balaurul nu va fi răpus pînă cînd nu va spune Irina Margareta Nistor prima măgărie! îi grăi sfînta și dispăru într-un nor de tămîie. Numaidecît, Împăratul Verde dădu poruncă să fie găsită stimata doamnă și înscrisă urgent la un curs fulger […]

Anunțul fusese făcut, prințesa era frumoasă, jumătatea de împărăție nu era aia cu deșertificare și asistați social, deci voinicii dornici să ucidă balaur pentru foloase cuvenite au dat năvală. Acestea sînt poveștile lor. * –Măria Ta, sînt eu, Fiul Codrului! –Da, se vede după cît de nobil porți ratonul ăla drept căciulă. –Și am venit pentru balaur! –Vrei să ucizi balaurul, super! –Nu, vreau să mă însor cu balaurul! –Fiule, gîndește-te bine! E o dihanie cu șapte capete! –Da, da’ […]

Un balaur cu șapte capete a aterizat într-o bună zi în țara Împăratului Verde. Și de-aici să te ții probleme: cum îi faci buletinul? Ar trebui cîte unul per cap, că nu încap toate într-o singură poză. Mai ales dacă un cap e bărbat, altul femeie, altul dihanie afurisită și altul, mai rău, manelist. Dar dacă îi pui mai multe buletine, plătește el asigurări sociale și de sănătate pentru șapte inși? Are dreptul să voteze de șapte ori? Trebuie să-i […]

–Bună ziua, domnul balaur? –Da, eu sînt, bună ziua. –Sîntem de la HR. Ni s-a sesizat o neconcordanță… Aparent, dumneavoastră veniți la serviciu doar cu trei capete în loc de șapte, cum ați declarat că aveți la angajare. –La angajare aveam șapte capete. Acum am doar trei. –Și ați putea să ne explicați de ce ați ales să lipsiți angajatorul de 57,14% din capacitatea dumneavoastră de muncă? –În departamentul meu a fost operată o reducere de personal. Au tăiat în carne […]

Soarele Moesiei cobora încet înspre asfințit. În poiana din fața intrării principale în tunelurile de sub Dacia era agitație cum nu mai fusese de multă vreme. De cu dimineață, chiar, sclavii fuseseră puși să facă ordine și curățenie, pentru că frunzele copacilor se cam prăfuiseră, iar triburi și triburi de călători lăsaseră în urmă, într-o totală lipsă de respect față de natură, tot felul de resturi: ulcele și burdufuri goale, învelitorile din piele în care fusese înfășurată mâncarea, roți rupte […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta