Scaunele, în varianta cea mai strictă
Cînd a scris Danton, Camil Petrescu încă nu se acomodase cu surzenia căpătată în război. De fapt, scriitorul niciodată nu se va obișnui cu acest beteșug. Așa că, pe lîngă bănuielile sale tot mai acute că era lucrat pe la spate de confrații invidioși și de actorii care nu-l înghițeau, Camil se simțea vorbit de rău și cu el de față, fiindcă nu putea auzi ce vorbeau ceilalți pe la sindrofii, pe la petrecerile actoricești și la Capșa, cafeneaua pe […]