Articole ce conțin cuvântul cheie: Mircea cel Bătrân

– Viteji cavaleri, păgînul se arată la orizont! Să dăm năvală și să-l stîrpim de pe fața pămîntului! îi încuraja Mircea pe ceilalți cruciați. Primii au pornit cavalerii germani, care au zdrobit rasismul și islamofobia cu lăncile lor, de vîrful cărora erau prinse pancarte frumos colorate cu „Refugees Welcome“. În același timp, cavalerii Ordinului Curcubeului au pornit în iureș spre propria tabără, în mijlocul căreia au organizat un vehement protest cu „Eliberați Palestina!“. Cînd solul turc le-a explicat că Palestina […]

– Mihai, am o mică nedumerire legată de descrierea Mea. –Vrei să știi ce-a vrut să spună aici autorul, Doamne? –Nu fi obraznic! Dar da, fix asta. – Te ascult, Doamne. –Din ce scrii tu aici, nu rău, de altfel, ar rezulta că Eu am plete albe și barbă albă de patriarh. –Religia creștină, asemeni celorlalte religii abrahamice, e una profund patriarhală, Doamne. –Dialectic corect. Și că vorba Mea e clară… –Cuvîntul Domnului trebuie înțeles de toți. –Just. Și că port […]

– Tu ești Mircea? – Da-mpărate! – Am venit să mi te-nchini! – Doamne ferește și apară, încă un nebun care se crede Iisus! – Mircea, eu vorbesc serios! – Sigur că vorbești serios, pentru că tulburările psihice nu sînt o glumă. Voci auzi? – SIGUR CĂ AUD! – Mda, destul de nasol. Dar îmi place că ești entuziast pe tema asta. – Aud voci pentru că eu mă spăl în urechi, Mircea! De ce crezi că stau cu turbanul […]

– Baiazid, nu am prejudecăți și nu vreau să trag concluzia greșită, dar de ce ai vrut să organizezi aici un marș la care participă un grup atît de mare de bărbați îmbrăcați fistichiu și care flutură sute de steaguri divers colorate? – Am venit pentru tine! – Sînt flatat, dar nu cred că înțeleg… – Dar e foarte simplu: e vorba de atracție fizică, Mircea! – Îmi pare rău, Baiazid, dar eu te văd mai mult ca pe un prieten. – Nu […]

105 e.n. Țarul de la Roma amenință să ne invadeze scumpa noastră Dacie. Fraierul nu știe că l-am convins pe Decebal să cumpere niște catapulte de la americani. Victoria e aproape! Îi vom zbrobi pe romani la Tapae cu chitanțele! 106 e.n. În mod cu totul surprinzător, chitanțele nu au funcționat. Pentru că erau scrise în engleză și romanii înțeleg doar latină, deci inculții naibii au fost imuni. Stau și privesc cum legiunile intră triumfal în Sarmizegetusa, cu armurile sclipind […]

I. Mama lui Robert cel Mare Învelit în armură, e drept, cam boțită, regele își plînge amarul în fustele iubitoare ale mamei. – Carol Roberțel, ce-ai pățit? – M-a bătuuuuuuuut! – Cine a îndrăznit??? – Un vodă rău! – Cine e, arată-mi-l și mie! – Ăla ne… Ochii doamnei de Anjou se micșorează rapid și vocea îi devine aspră: – Ăla… care, Robert? – Nimeni, își ia Robert seama. Am căzut eu de mai multe ori și m-am lovit.   […]

–Tu ești Mircea? –Da-mpărate! Dar să știi că nu mi se pare deloc OK ce s-a întâmplat la intrarea în cortul tău. –Despre ce vorbești? –Un ienicer mi-a pus un termometru la frunte și mi-a luat temperatura. Pe toată! Nu mi se pare normal. –Of, ce mai e normal în vremurile astea? Nu vezi că de șase luni de zile ne rugăm la autorități să ne dea voie să organizăm o amărâtă de bătălie? La tine e mai ușor, că […]

Sultanul Baiazid – Tu ești Mircea? – Nu. – Da’ cine ești? Eu pe Mircea cel Bătrân îl așteptam, aveam repetiție pentru serbare, punem în scenă „Scrisoarea III” de Eminescu. – Eu sunt ramul. – Ramul? – Da, ăla din vestitul duo râul și ramul, dar râul s-a dus până la toaletă. – Nu știam că așa arată ramul. Mereu m-am întrebat ce-i aia. – Iată-mă, în carne și oase. Dar mai bine să trecem la subiect. Uite de ce […]