Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Taică, muică, lele, nano, noi giocăm italiano!

Zoom Taică, muică, lele, nano, noi giocăm italiano!

Lăsați-ne cantare, con la bășica-n mano, avem un vero futbal, futbal italiano… Ultimele rezultate din teritoriu par să confirme supoziția: am ajuns noi, dacii, să fim mai italieni decît italienii. Pe ăia de la CFR Cluj, da, îi știam, erau echipe de 1-0, tot cu 1-0 am cîștigat și pe terenul lu’ UTA. Da’ pînă și noi, oltenii de la CSU Craiova (adică Pelendava), ajunserăm să ne mîndrim: au cîștigat „italienește“ (adică tot 1-0) cu Botoșanii. Rezultatele celorlalte echipe, cu mici excepții, rămîn la fel de mărunte: egaluri sau victorii la limită. Încă o dată, părem un pic defazați: ne lăudăm cu stilul nostru „italian“, deși nici măcar în Italia nu se mai joacă „italienește“. Cine urmărește meciurile din Serie A știe despre ce vorbim. Din motive varii, ajunse să se joace mai generos în Italia decît, să zicem, în Spania.

Doar la noi, în Liga 1, ne mai putem asuma condiția la păstrători ai așa-zisului „stil italian“. Rezultate chinuite, obținute la limită – înseamnă c-ai înțeles prea puțin, băiatule! Fotbalul italian, în varianta lui clasică, a însemnat o victorie a defensivei organizate și a pragmatismului, desigur. Dar s-a bazat mereu și pe niște centrocampisti pe care același fotbal italian i-a lăsat liberi (le aveau cu mingea, băieții!), și pe niște atacanți care se pricepeau să bage obiectu’ în poartă (născuți în ofsaid, ca Inzaghi, să zicem…). Așa zisele „rezultate italienești“ n-au fost doar rodul hărniciei defensive, destructive. Ci și al construcției creative, de mare deranj pentru adversar. Asta se cheamă, mai pe românește, „știința jocului“. Mereu s-a găsit, la ei, și un mijlocaș care să scoată doi-trei adversari din joc și să-i dea o pasă atacantului care, cu orice parte a corpului, din orice poziție, înscrie. Uneori, în Peninsulă, ăstora li s-a spus Salvatore della Patria.  Ei bine, da: la ce rezultate mici sînt în Liga 1, zău, chiar ne-ar plăcea să ne considerăm „italieni“. Numai că, în Serie A, campionatul care ne-a adoptat cu drag, doar Ștefan Radu e titular de drept, la Lazio, și i-a dat cu flit echipei naționale. Tătărușanu rămîne stabil pe postul de portar de rezervă la Milan. Mihăilă și Man de la Parma se luptă cu Răzvan Marin de la Cagliari pentru evitarea retrogradării. Chiricheș, la Sassuolo, ce-o mai fi făcînd, o mai fi sănătos? Ș.a.m.d.

Așa ne-am învățat noi să cîștigăm meciurile din campionatul intern – „italienește“, cică… Atunci cînd U. Craiova trecea de Fiorentina, iar echipa noastră națională învingea Italia, ditamai campiona mondială, nenicule, parcă nu ne puneam atîtea probleme identitare. Jucam pur și simplu, așa cum ne pricepeam, în vremurile alea nasoale. Acum, iată, visul devine realitate: în competițiile interne sînt tot mai multe „scoruri italienești“. Nici nu mai contează că în Italia, deja, se joacă altceva, altcumva. Noi, aici, descoperim niște abordări tactico-strategice pe care alții le-au cam fumat și s-au și cam lăsat de niște ani. La scoruri interne atît de mici, rezultate externe și mai mici. Hai România!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint